Targ de animale la Piata Brick
2 comentarii pana acumDe curand am descoperit targul de animale care se tine in fiecare duminica la Piata Brick. Desi era un frig de crapau pietrele ne-am ambitionat si nu am lasat nici un cotlon din piata neinspectat, iar la urma am hotarat ca vom reveni.
Eu m-am indragostit de niste pui de Shar pei, de care stapanul lor zicea ca s-ar desparti pentru o suma cuprinsa intre 700 si 900 lei. Daca te apropiai de cusca lor imediat se agitau si tare le-ar mai fi placut sa se joace cineva cu ei.
Impresionanta pana la lacrimi era doamna cu baston din imagine care statea in mijlocul celor care vindeau caini si se ruga de toata lumea sa ia cainele ei, o corcitura intre un pekinez si un soricar.
Il dau gratis numai luati-l!
Erau foarte multi puiuti de caini de vanzare.
Un pui de bichon crem la vanzare cu 100 de euro.
Era asa de frig ca mai toti catelusii stateau chirciti.
Papagali superbi de toate culorile si marimile.
Noi de fapt venisem sa cumparam un papagal (trebuia reinoit colectivul de acasa care pierduse unul din membri), dar am ramas sa studiem toate animalutele.
Sectorul cu acvarii. Se pare ca acvaristica are multi fani, caci era foarte bine reprezentata in targ.
Papagalii astia mi-au placut mie mult. Costau 180 lei unul, deci pe o pereche trebuia sa scoti din buzunar destul de mult. N-as putea sa cresc un singur papagal in colivie. Se spune ca daca papagalul este singur invata sa vorbeasca, insa eu prefer sa nu invete niciodata sa vorbeasca decat sa-l tin singur cuc intr-o cusca.
Papagalii erau extrem de bine reprezentati. Toate marimile, toate culorile, numai dragoste sa ai sa le oferi.
Sectorul cu porumbei care mai de care mai grasi si mai frumosi.
Singurul fazan din tot targul, asa ca stapanul lui cerea cu mandrie 200 de lei pe el.
Gaini cu 10 lei bucata, care nu cred ca erau de curte ca prea era mic pretul.
Un cocos superb.
Iepuri de toate marimile si culmea e ca erau extrem de cuminti. Nici un crescator de iepuri nu statea stresat ca-i fuge marfa de pe taraba.
Iepurele din mijloc costa 300 de lei. Era un iepure gigantic, numai ca nu se vede prea bine in fotografia mea.
Ne-a placut atat de mult atmosfera de acolo ca de-abia asteptam sa revenim.
Foietaj cu visine
0 Comentarii
Dupa atatea prajituri cu crema, cozonaci si alte dulciuri sofisticate pentru sarbatori cred ca merge de minune un foietaj cu visine. Am gasit visine congelate la un pret foarte bun in Auchan, unde obisnuiesc sa cotrobai prin frigiderele cu fructe si legume congelate. Imi place mai ales ca pot sa-mi pun singura ce cantitate vreau si nu mai spun ca de-abia astept sa ma joc cu cupa aceea speciala (i-am uitat denumirea acum). Saptamana trecuta am luat de acolo spanac congelat pentru placinta cu spanac si am vazut si un amestec de tot felul de fructe cu care inca ma gandesc ce as putea sa fac.
Reteta pentru aluatul foietajului este identica cu cea de la foietajul cu mere.
Am pus un pahar cu apa, un praf de sare si faina cat cuprinde. Am framantat aluatul pana am obtinut o bila de aluat elastic, pe care l-am impartit in patru si am inceput sa intind pe rand foi foarte subtiri.
Am ridicat putin de foaie ca sa se vada grosimea ei.
Am uns foile cu unt de consistenta moale. Este bine ca untul sa nu fie topit de tot.
Foaia unsa.
Am impaturit foaia, ungand in continuare laturile intoarse.
Am tot impaturit foaia pana am obtinut un pachetel.
Visinele le-am lasat sa se decongeleze in voie in frigider, dupa care le-am pus putin pe foc cat sa mai iasa putin sucul din ele. Daca nu scot o parte din sucul lor, atunci cand sunt la cuptor sucul curge in tava si se caramelizeaza pana se arde sub foietaj. Peste visine am aruncat 2-3 plicuri de zahar vanilat si o mana de zahar tos.
Am intins primul aluat de foietaj astfel incat sa fie lung si foarte putin lat.
Am pus un sir de visine si dupa aceea am rulat foaia, iar ruloul obtinut si-a luat locul pregatit in tava cu hartie de copt.
Pentru ca la inceput am impartit aluatul in patru, am obtinut patru rulouri. In tava am uns cu unt foietajele cu visine si le-am bagat in cuptorul incins la 200 de grade Celsius.
Se tin la cuptor pana se rumenesc frumos. La noi au produs un wow imediat si un krantz repetat ceva timp. Maria m-a felicitat in stilul ei:
Mami, foietajul cu visine nu este bun, este foarte bun! Nu este foarte bun, este si mai bun!
Culmea nerusinarii
0 Comentarii
Ce senzatie ciudata ai cand vezi munca ta furata si expusa cu nerusinare pe alt blog. Te tot uiti sa vezi daca e mentionata totusi sursa, poate ca n-ai vazut bine si undeva exista un link catre pagina ta. Dar nu. Nu exista nimic care sa indice locul de unde s-a preluat integral un articol cu tot cu poza de prezentare. Cam asa m-am simtit eu acum putin timp cand datorita unei prietene de-a blogului meu m-am pus pe cautat pe internet retete preparate in vase Zepter. Pentru ca eu nu prea aveam postate astfel de retete m-am gandit sa o ajut dand o cautare pe Google, insa la un moment dat gasesc ceva extrem de familiar. Mult prea familiar. O reteta de-a mea copiata si insusita cu nerusinare. De ce sa mai mentionam sursa inspiratiei noastre cand putem sa sarim peste?
Draga mea reprezentant Zepter (iti spun eu ca denumirea corecta este consultant si nu reprezentant), de ce nu prepari tu cu manuta ta o reteta pe care sa o pui pe blogul tau “creatie proprie”? Este mai usor sa arunci pe niste pagini o insiruire de poze cu oale si cratiti, pe care oricum le poate gasi oricine pe site-ul Zepter sau in orice catalog (iti dau si eu un teanc daca mai ai nevoie pentru copy/paste), decat sa pui ceva muncit de tine.
Deci, cu ce vii tu nou? Unde este munca ta? Faptul ca furi cu nerusinare o reteta de la mine crezi ca te ajuta sa vinzi mai multe cratiti? Trebuie sa mai si muncesti putin inainte de a incasa comisonul ala gras de “reprezentant” Zepter. Rusine! Macar daca furai si tu mai cu stil, adica sa mai schimbi in text cate ceva pe ici pe colo. Ai lasat-o pana si pe Maria mentionata in text.
Trafic nu-ti fac cadou ca Mos Craciun a plecat deja, dar pot sa arat reteta originala muncita de mine.
Cand credeam ca m-am linistit primesc un comentariu pe blog, prin care eram anuntata ca cineva participa la un concurs culinar pe Facebook cu alta reteta pregatita de mine. Iar dezamagire si greata.
Ma bucur insa ca situatiile de genul asta au si rezolvare. In primul caz a fost suficient un mail si a disparut tot ceea ce era furat, iar in al doilea caz un mail catre Facebook a dus la stergerea retetei din concursul respectiv.
By the way, foarte prompti astia de la Facebook. Bravo lor!
Pentru Bibi
0 Comentarii
Doi parinti lupta pentru a-si salva copilul de la moarte. Alaturi de ei lupta si multi oameni buni cu sufletul mare. Bibi mai are doar putin pana la operatia salvatoare. Haideti sa-l ajutam sa nu mai piarda timp pretios pentru viata lui.
Cuvintele mamicii lui sunt impresionante. Povestea lui Bibi o gasiti aici.
Avem o saptamana frumoasa. Frumoasa pentru ca stradaniile atator oameni minunati incep sa se vada.
Sambata, 10 decembrie in cadrul emisiunii ”Observator” de la Antena 1 va intra materialul filmat cu Bibi in cadrul campaniei lor, “Vreau sa ajut”.
Timp de o saptamana - 10 -16 decembrie ora 24.00, numarul de sms 848 va strange bani pentru Bibi. Un SMS costa 2 euro.Va rog, asa cum nu v-a rugat nimeni niciodata: spuneti tuturor in saptamana urmatoare despre SMS. Picatura cu picatura, vom face ca oceanul meu de sperante sa se transforme in realitate. Bibi se va face bine, cu ajutorul vostru.
Dana Nalbaru il sustine pe Bibi si i-a compus un cantecel. Pentru mine, ca mama, e sfasietor sa-l ascult. Insa fiecare fraza e atat de adevarata: il vreau pe Bibi sanatos, sa invete sa vorbeasca, sa aiba prieteni, sa mearga la scoala.
Vreau viata pentru fiul meu!
Oamenii se deosebesc unii de altii prin fapte. Doneaza si tu!
Se pare ca am fost cuminti
0 Comentarii
La noi Mos Nicolae a venit din seara asta, caci era cam greu sa dosim o pereche de papagali pana maine dimineata.
Cum a anuntat Maria evenimentul: “Bunica, am primit un papagal cu o cusca!”
