Pentru Florin
0 ComentariiAs vrea sa stiu cu ce sa incep… Poate cu faptul ca de aproximativ doi ani am cunoscut o familie asa cum imi place mie sa fie o familie? Adica cu doi soti care se iubesc si doi copii minunati. Florin si Monica, doi tineri de 36 si 34 de ani, formeaza o familie implinita alaturi de minunile lor. Pana aici totul este perfect, numai ca fericirea lor este amenintata de o boala cumplita. Florin a descoperit ca are cancer si se lupta din toate puterile cu boala pentru a-si putea vedea copiii crescand. Despre Monica nici nu mai am cuvinte. Puterea ei de a lupta este un exemplu pentru multi. Povestea lor scrisa mult mai bine de Zicolorata am preluat-o si eu:
“Pe Monica am cunoscut-o fata in fata pe 29 noiembrie 2007 la una dintre primele intalniri live ale “Mamicilor si gravidutelor din Constanta” dupa cum se numea topicul pe care activam pe forumul Desprecopii. (DC)
Theo, baietelul Monicai, tocmai implinise trei luni si am fost pur si simplu innebunite de drag sa vedem omuletul acela dolofan adormit in caruciorul lui, imbracat foarte sic in pantaloni in miniatura, pulover si cizmulite asortate. Iar cand s-a si trezit si ne-a privit cu ochisorii lui negri, ne-a topit definitiv.
La momentul respectiv eram patru gravide pe ultima suta de metri si orice avea legatura cu copiii ne topea pana la lacrimi. Iar Theo, cel putin pentru mine, a fost constientizarea puiului de om pe care aveam sa il tin si eu in brate peste numai o luna.
Timpul a trecut, lunile s-au scurs, am nascut toate si legatura dintre noi s-a intarit si mai mult. Ne povesteam bune si rele, ne ajutam una pe cealalta cu sfaturi atunci cand ne simteam coplesite de tot si de toate; faceam schimb de pompite de muls, wrap-uri, paturici electrice, idei si mai ales vorbe bune.
Pe 28 martie 2008 l-am cunoscut si pe Florin, sotul Monicai si pe fetita lor mai mare, Crina. Tot asa, la o intalnire a “fetelor de pe DC”, organizata chiar acasa la ei. Florin, saracul, se simtea putin depasit de situatie in prezenta unui numar atat de mare de femei si copii urlatori, dar a facut fata cu brio si a facut onorurile casei cu multa indemanare, distrandu-ne cu cate o gluma sau povestire amuzanta de la el de la serviciu sau cu amintiri dulci din copilaria Crinei.
Vara trecuta am facut plaja impreuna, aproape zilnic, cu totii, mamici, tatici, copii, am ras, am glumit, am innotat, copiii nostri s-au mozolit cu nisip si s-au paruit pe lopatele, galetuse si pufuleti, Pupicu a facut o pasiune pentru Crina si nu se mai oprea din facut ochi dulci, eu nu mai conteneam sa nu ma mir in sinea mea ce fata mare si frumoasa au Monica si Florin …
Sincer spun, acum cand vorbesc despre ei, nu pot sa cred ca nu sunt decat doi ani de cand ne cunoastem. Parca ne cunoastem de cand lumea. Nu exista zi sa nu vorbim, atat de mult ne-am legat in grupul nostru, atat de bine ne cunoastem si bunele si relele, incat parca legaturile dintre noi ar fi de sange, nu dintr-o simpla prietenie care a debutat dupa un criteriu aparent banal: Gravidute si mamici de Constanta…
Nici nu stiu cum sa incep sa-mi strig supararea. S-ar putea sa nu pot fi coerenta.
Starea sotului meu ma ingrijoreaza foarte tare. Luni este programat la colonoscopie dar parca nu mai trece timpul odata! Am fost cu el la ultimul consult la dr. Voinea Florea care nu a dorit sa se pronunte asupra unui diagnostic. A spus doar ca simptomele descrise de Florin nu sunt in totalitate oglinda colonului iritabil. Asta inseamna pierderea in greutate inexplicabila, durerile de mijloc si dureri de picioare (la muschi). Iar eu sunt disperata. Noptile nu doarme, se muta de la un capat la altul, ofteaza, geme, face drumuri la baie si intr-un final, spre dimineata cateodata pleaca din pat ca nu mai are stare. In cursul zilei, a adoptat o atitudine care nu ii este caracteristica, in sensul ca incearca sa para excesiv de vesel si glumet in fata mea, dar il surpind in momente cand se ascunde si i se schimba complet figura … mai exact i se citeste suferinta pe fata. Iar eu plang pe unde pot sa nu ma vada el. Va scriu acum ca e de serviciu azi si maine dar nu am mai indraznit sa intru pe forum stiindu-l pe el ca sufera.
Eu nu sunt de fel prea prapastioasa dar nu stiu ce ma face sa am ganduri urate. Am asa un sentiment pe care nu il pot descrie in cuvinte ….
Nu mai pot sa scriu ca m-a luat plansul iar.”
Imi aduc aminte ca chiar am certat-o ca se gandeste numai la prostii si pune raul in fata. Iar ea avea dreptate cu tot ceea ce gandea…
1. consult la Spitalul AKH in Viena, la inceputul lunii martie, unde va trebui sa merg cu Florin, dar nu stiu cum va suporta drumul avand in vedere ca se simte destul de rau. Acolo, va trebui sa fiu insotita de un interpret care pentru asta va percepe un onorariu, traducandu-mi tot ce spune dr, si pe urma … probabil, de cate ori ar fi nevoie sa il solicit contra cost
2. am o recomandare pentru o clinica privata, unde poate fi tratat de un profesor care cunoaste si limba romana, iar acolo mai este un angajat roman care poate sa ne asiste si indrume ori de cate ori ar fi nevoie. Acolo as putea sa merg cel mai devreme saptamana viitoare, singura, cu toate analizele, cu lamele de la biopsie pentru o reanalizare, numai ca ar fi costurile putin mai mari, dar as scapa de nevoia de interpret. In urma reanalizarii situatiei, poate sa imi spuna:
a) da, pot sa te ajut si te costa atat ….(pentru ca mi s-a spus de catre medicul care m-a indrumat si care a trimis pacienti acolo, ca tehnicile sunt mult diferite, iar din punct de vedere chirurgical, este o cu totul alta situatie acolo … nu mai pot sa exprim corect tot ce mi s-a spus …. dar in alta ordine de idei, in stadiul IV, inainte de operatie, ar fi fost imposibil ca markerii tumorali sa ii iasa stas in situatia data …. iar asta ar fi trebuit sa ma puna pe ganduri de la inceput
sau
b) imi pare rau, nu se poate sa mai faceti nimic in situatia data
Eu as inclina pentru varianta a doua, pentru ca nu stiu cat de bine ar rezista Florin drumului pentru varianta 1, indiferent pe ce cale.
Pozele acestea au fost facute de Craciun
Contul in lei: RO84 RZBR 0000 0600 0274 1556 deschis la Raiffeisen Bank SA Agentia Constanta, pe numele MARINESCU FLORIN. (este contul de card unde isi primeste salariul)
Pentru ei am suferit mai mult decat pentru oricine in viata mea. Nu reusesc sa imi mai revin din suferinta. Daca eu sunt coplesita de durere si disperare, nici macar nu pot sa imi imaginez ce este in sufletul lor. Suntem atat de efemeri. Iar copiii nostri atat de vulnerabili. Si au atata nevoie de noi. De noi SANATOSI. De noi IN VIATA. Nu trebuie sa uitam asta niciodata….”
Cum sa dormi si sa faci si baie in acelasi timp
5 comentarii pana acumNu-mi venea sa cred! Cand am intrat in camera Mariei si am gasit-o dormind cu paharul de apa in mana nu stiam ce sa fac mai intai. Sa pun mana pe aparatul de fotografiat sau sa-i iau cat mai repede paharul din mana? Din fericire, am reusit sa le fac pe amandoua fara ca Maria sa traga o sperietura, ca doar nu-i de colo sa dormi linistit si sa te trezesti murat tot. Bine ca a fost una din serile in care am intrat in camera ei ca sa verific daca a adormit, ca nu intotdeauna fac lucrul asta.
Supa crema de legume
0 Comentarii
Cand vreau sa fac rapid ceva de mancare, supa crema de legume este reteta care ma salveaza. Maria mea este mare fan ciorbe si supe, asa ca la noi nu prea exista zi in care sa nu avem ceva lichid pentru ea. Daca mai facem si cateva crutoane, gustul supei se imbunatateste, iar Maria de-abia asteapta sa-si umple farfuria cu bucatele de paine.
Pentru supa avem nevoie de legume cat mai diverse, adica morcovi, ardei, ceapa, rosii, telina, pastarnac, cartofi si patrunjel. Eu am pus 2 morcovi, 2 cepe, 1 ardei, 2-3 rosii, o jumatate de telina potrivita, 1 pastarnac, 1 cartof, o mana de patrunjel, sare si cateva linguri de ulei de masline. Legumele le taiem bucati potrivite si adaugam apa doar cat sa le acopere.
Eu am facut supa intr-un vas Zepter, caruia i-am pus capacul de presiune. Astfel, din momentul in care supa a inceput sa fiarba, nu mai dureaza decat 4 minute si supa este gata.
Ridicam capacul si il invartim pe Mixsy (folosim multicutitul) de cateva ori printre legume si supa este gata. Merge folosit orice fel de blender pentru a mixa supa crema de legume. Este delicioasa.
Pofta buna!
Formularul 230
0 Comentarii
Probabil ca suna rece, dar e un formular care ne ajuta sa ajutam. Adica, conform art. 57, alin. 4 din legea nr. 571/2003, avem dreptul sa hotaram chiar noi destinatia a 2% din impozitul anual pe care il dam statului. Material nu ne afecteaza cu nimic, ci pur si simplu decidem noi destinatia finala a unor bani, care altfel ar fi ajuns in visteria incapatoare a statului.
De fapt, ceea ce vroiam sa va spun este ca vreau sa ajutam un copil cu autism completand acest formular. Ma refer la Mihaita, baietelul despre care v-am mai vorbit si cu alte ocazii. Putem dona cei 2% din impozit pentru tratamentul lui Mihaita daca completam formularul 230 si dupa aceea il dam contabilei societatii unde lucram, pentru stampila si semnatura. Nu mai ramane decat sa-l depunem la orice agentie fiscala.
Datele entitatii non-profit sunt:
Denumire: ATCA
Cod de identificare fiscala: 23830437
Cont bancar: RO85 BUCU E477 7025 2511 R001
Eu pot trimite pe mail un formular gata completat cu datele lui Mihaita, oricarei persoane care vrea sa-l ajute “sa nu mai fie diferit”.
Paste Carbonara
1 comentariu pana acumEste o reteta de paste Carbonara adaptata dupa gustul meu. Variantele “originale” (sunt mai multe pentru ca fiecare bucatar italian are propria sa reteta originala de Carbonara) le-am combinat si adaptat pana a rezultat ceva pe gustul meu.
Deci, avem nevoie de: 1 pachet de spaghete sau penne (eu am folosit niste delicioase tagliatelle integrale ecologice), 200 ml smantana, 150 g kaizer, o mana de ciuperci (optional), 2-3 linguri de ulei de masline, sare, piper si mult oregano.
Intr-o tigaie punem la rumenit kaizerul taiat fideluta. Eu nu am mai pus ulei de masline pentru ca avea kaizerul destula grasime.
Cand s-a rumenit kaizerul adaugam si ciupercile taiate feliute.
Separat punem pastele la fiert. Este important sa respectam numarul de minute de fierbere indicat pe ambalaj, pentru a rezulta niste paste “al dente”. Eu le fierb de obicei intr-un vas Zepter. Le arunc in apa care fierbe, le acopar cu capacul, dupa care opresc focul.
Dupa 10 minute ridic capacul si pastele mele sunt perfecte.
Intre timp s-au patruns ciupercile si putem adauga smantana. Punem sare, piper si oregano din belsug. Lasam amestecul sa dea in cateva clocote si dupa aceea adaugam pastele scurse de apa in care au fiert. Putem pastra cateva linguri din apa in care au fiert pastele pentru a le adauga in sos, daca ne iese prea gros.
Amestecam de cateva ori pastele si oprim focul. Eu in momentul asta le acopar cu un capac pentru cateva minute ca sa se intrepatrunda pastele cu minunatul sos.
Se servesc calde cu parmezan ras pe deasupra.
Pofta buna!