pe lista asta cu “sfaturi” l-as adauga si pe cel conform caruia trebuie sa ii gatesti si copilului mic (de cand incepe diversificarea, deci 6-7 luni, in depinde de caz) neaparat cu sare, ca sa fie mancarea buna. sunt o sumedenie de retete pentru copii mici pe net care contin sare. gresit insa: copilul nu stie ce e ala gustul sarat si daca prepari mancarea bine, va iesi la fel de buna ca si cea sarata, pentru adulti. am avut mici probleme in timpul sarcinii si a trebuit sa tin regim, sa nu mananc sarat. sincer, acum imi place mai mult nesarat, am impresia ca sarea strica gustul legumelor, cel putin.

si sa va mai povestesc ceva… amuzant sa zicem. nu sunt adepta mancarii la borcan, gata preparata, care se gaseste in supermarketuri. am folosit o singura data, si asta dupa vreo ora de citit etichetele borcanaselor, si numai pentru ca am plecat din bucuresti si nu ii puteam da numai lapte cu cereale toata ziua. ajungem la rudele cu pricina, se deschide o sticla cu lichior, bem cu totii… copilul, normal ca se uita, desi avea si el biberonul lui cu suc (a se citi apa cu zeama stoarsa de la o portocala), cand gazda are o idee mareata: “hai sa ii dam si lui, uite cum pofteste saracu”, imbiba degetul in pahar si se repede spre gura celui mic. noroc ca am fost pe faza. si eu si sotul am sarit repede ). rad acum, dar atunci am fost rosie de nervi. mai tarziu, la masa, dupa ce am reusit sa ii opresc sa ii dea castraveti murati sau ciorba de miel, scot borcanelul cu mancare (era pui cu dovlecel, avea un gust oribil, ingrozitor) si gazda: “pai cu asta hraniti voi copilul?”. i-am explicat ca nu, dar stau si ma gandesc ca pentru astfel de oameni trebuie spus altfel: pentru un copil, e mai bun borcanelul ala cu mancarea lui fada si gretoasa decat o gura de lichior, ciorba si mancaruri grase de pe masa.