Pentru Florin
2 comentarii pana acumAs vrea sa stiu cu ce sa incep… Poate cu faptul ca de aproximativ doi ani am cunoscut o familie asa cum imi place mie sa fie o familie? Adica cu doi soti care se iubesc si doi copii minunati. Florin si Monica, doi tineri de 36 si 34 de ani, formeaza o familie implinita alaturi de minunile lor. Pana aici totul este perfect, numai ca fericirea lor este amenintata de o boala cumplita. Florin a descoperit ca are cancer si se lupta din toate puterile cu boala pentru a-si putea vedea copiii crescand. Despre Monica nici nu mai am cuvinte. Puterea ei de a lupta este un exemplu pentru multi. Povestea lor scrisa mult mai bine de Zicolorata am preluat-o si eu:
“Pe Monica am cunoscut-o fata in fata pe 29 noiembrie 2007 la una dintre primele intalniri live ale “Mamicilor si gravidutelor din Constanta” dupa cum se numea topicul pe care activam pe forumul Desprecopii. (DC)
Theo, baietelul Monicai, tocmai implinise trei luni si am fost pur si simplu innebunite de drag sa vedem omuletul acela dolofan adormit in caruciorul lui, imbracat foarte sic in pantaloni in miniatura, pulover si cizmulite asortate. Iar cand s-a si trezit si ne-a privit cu ochisorii lui negri, ne-a topit definitiv.
La momentul respectiv eram patru gravide pe ultima suta de metri si orice avea legatura cu copiii ne topea pana la lacrimi. Iar Theo, cel putin pentru mine, a fost constientizarea puiului de om pe care aveam sa il tin si eu in brate peste numai o luna.
Timpul a trecut, lunile s-au scurs, am nascut toate si legatura dintre noi s-a intarit si mai mult. Ne povesteam bune si rele, ne ajutam una pe cealalta cu sfaturi atunci cand ne simteam coplesite de tot si de toate; faceam schimb de pompite de muls, wrap-uri, paturici electrice, idei si mai ales vorbe bune.
Pe 28 martie 2008 l-am cunoscut si pe Florin, sotul Monicai si pe fetita lor mai mare, Crina. Tot asa, la o intalnire a “fetelor de pe DC”, organizata chiar acasa la ei. Florin, saracul, se simtea putin depasit de situatie in prezenta unui numar atat de mare de femei si copii urlatori, dar a facut fata cu brio si a facut onorurile casei cu multa indemanare, distrandu-ne cu cate o gluma sau povestire amuzanta de la el de la serviciu sau cu amintiri dulci din copilaria Crinei.
Vara trecuta am facut plaja impreuna, aproape zilnic, cu totii, mamici, tatici, copii, am ras, am glumit, am innotat, copiii nostri s-au mozolit cu nisip si s-au paruit pe lopatele, galetuse si pufuleti, Pupicu a facut o pasiune pentru Crina si nu se mai oprea din facut ochi dulci, eu nu mai conteneam sa nu ma mir in sinea mea ce fata mare si frumoasa au Monica si Florin …
Sincer spun, acum cand vorbesc despre ei, nu pot sa cred ca nu sunt decat doi ani de cand ne cunoastem. Parca ne cunoastem de cand lumea. Nu exista zi sa nu vorbim, atat de mult ne-am legat in grupul nostru, atat de bine ne cunoastem si bunele si relele, incat parca legaturile dintre noi ar fi de sange, nu dintr-o simpla prietenie care a debutat dupa un criteriu aparent banal: Gravidute si mamici de Constanta…
Nici nu stiu cum sa incep sa-mi strig supararea. S-ar putea sa nu pot fi coerenta.
Starea sotului meu ma ingrijoreaza foarte tare. Luni este programat la colonoscopie dar parca nu mai trece timpul odata! Am fost cu el la ultimul consult la dr. Voinea Florea care nu a dorit sa se pronunte asupra unui diagnostic. A spus doar ca simptomele descrise de Florin nu sunt in totalitate oglinda colonului iritabil. Asta inseamna pierderea in greutate inexplicabila, durerile de mijloc si dureri de picioare (la muschi). Iar eu sunt disperata. Noptile nu doarme, se muta de la un capat la altul, ofteaza, geme, face drumuri la baie si intr-un final, spre dimineata cateodata pleaca din pat ca nu mai are stare. In cursul zilei, a adoptat o atitudine care nu ii este caracteristica, in sensul ca incearca sa para excesiv de vesel si glumet in fata mea, dar il surpind in momente cand se ascunde si i se schimba complet figura … mai exact i se citeste suferinta pe fata. Iar eu plang pe unde pot sa nu ma vada el. Va scriu acum ca e de serviciu azi si maine dar nu am mai indraznit sa intru pe forum stiindu-l pe el ca sufera.
Eu nu sunt de fel prea prapastioasa dar nu stiu ce ma face sa am ganduri urate. Am asa un sentiment pe care nu il pot descrie in cuvinte ….
Nu mai pot sa scriu ca m-a luat plansul iar.”
Imi aduc aminte ca chiar am certat-o ca se gandeste numai la prostii si pune raul in fata. Iar ea avea dreptate cu tot ceea ce gandea…
1. consult la Spitalul AKH in Viena, la inceputul lunii martie, unde va trebui sa merg cu Florin, dar nu stiu cum va suporta drumul avand in vedere ca se simte destul de rau. Acolo, va trebui sa fiu insotita de un interpret care pentru asta va percepe un onorariu, traducandu-mi tot ce spune dr, si pe urma … probabil, de cate ori ar fi nevoie sa il solicit contra cost
2. am o recomandare pentru o clinica privata, unde poate fi tratat de un profesor care cunoaste si limba romana, iar acolo mai este un angajat roman care poate sa ne asiste si indrume ori de cate ori ar fi nevoie. Acolo as putea sa merg cel mai devreme saptamana viitoare, singura, cu toate analizele, cu lamele de la biopsie pentru o reanalizare, numai ca ar fi costurile putin mai mari, dar as scapa de nevoia de interpret. In urma reanalizarii situatiei, poate sa imi spuna:
a) da, pot sa te ajut si te costa atat ….(pentru ca mi s-a spus de catre medicul care m-a indrumat si care a trimis pacienti acolo, ca tehnicile sunt mult diferite, iar din punct de vedere chirurgical, este o cu totul alta situatie acolo … nu mai pot sa exprim corect tot ce mi s-a spus …. dar in alta ordine de idei, in stadiul IV, inainte de operatie, ar fi fost imposibil ca markerii tumorali sa ii iasa stas in situatia data …. iar asta ar fi trebuit sa ma puna pe ganduri de la inceput
sau
b) imi pare rau, nu se poate sa mai faceti nimic in situatia data
Eu as inclina pentru varianta a doua, pentru ca nu stiu cat de bine ar rezista Florin drumului pentru varianta 1, indiferent pe ce cale.
Contul in lei: RO84 RZBR 0000 0600 0274 1556 deschis la Raiffeisen Bank SA Agentia Constanta, pe numele MARINESCU FLORIN. (este contul de card unde isi primeste salariul)
Pentru ei am suferit mai mult decat pentru oricine in viata mea. Nu reusesc sa imi mai revin din suferinta. Daca eu sunt coplesita de durere si disperare, nici macar nu pot sa imi imaginez ce este in sufletul lor. Suntem atat de efemeri. Iar copiii nostri atat de vulnerabili. Si au atata nevoie de noi. De noi SANATOSI. De noi IN VIATA. Nu trebuie sa uitam asta niciodata….”
Later edit: pentru ca fetita lor Crina a avut surpriza neplacuta de a fi luata peste picior de colegii de scoala am hotarat sa sterg pozele in care ea apare. Articole despre Florin au aparut in doua ziare constantene, iar colegii Crinei au adus la scoala ziarele respective si au ras de ea. Copiii pot fi foarte rai si atata cruzime este greu de suportat.
Miercuri, Februarie 3rd, 2010 la 9:20 pm si este adaugat la Necategorizat. Poti urmari raspunsuri la acest articol prin RSS 2.0 feed. Poti lasa un comentariu, sau trackback de la propriul site.
Buna. Nu am citit tot fiind e tarziu si mi se inchid ochii. Am si eu doua directii in care pot sa-l indrum pe Florin:
1. Pentru ca eu ma formez ca psihoterapeut, nu pot decat sa recomand si psihoterapia. La insitutul Oncologic din Bucuresti exista o psihoterapeuta din cate stiu eu specializata pe astfel de probleme. Nu stiu daca cei care nu lucreaza in domeniul psihoterapiei isi dau seama cat de mult poate ajuta psihoterapia in aceste cazuri. In Tulcea avem, din cate stiu eu o psihoterapeuta. Nu stiu nimic de profesionalismul si eficienta terapiei ei.
2. Uite un link catre ceea ce se pare ca este o minune romaneasca ce poate trata si cancerul: http://www.gandul.info/reportaj/apa-vie-o-minune-100-romaneasca-salveaza-vieti-intarzie-imbatranirea-5367972
Si inca un link unde se comercializeaza apa Qlarivia: http://www.qlarivia.ro/_de_unde_cump_r_qlarivia_-2.html
Este vorba de apa saracita in deuteriu. Aceasta apa din cate am inteels este rezultatul racirii reactoarelor nucleare cu apa grea, fabricata la Valcea. Recomand aceasta apa pentru ca mama mea a lucrat la acest institut de cercetari din Valcea iar informatiile date in articol, cu privire la insanatosirea din diferite boli, sunt credibile.
Ii urez lui Florin si familiei lui numai bine.
PS: Psihoterapia este extrem de importanta in astfel de cazuri!!!Sa nu greseasca si sa se considere “nebun” sau mai situ eu cum (atitudinea asta o cunosc de la cei care nici nu vor sa auda de paihoterapie). “Nebunii” nici nu se duc la psihoterapeut, pt ca au nevoe de ingrijiri pshiatrice. Eu merg la psihoterapeut o data pe saptamana. Fac psihoterapie psihanalitica si ma ajuta foarte mult.
Succes indiferent de ce cale va alege!
[...] fi mai bine, viata vine si le da inca o lovitura. Situatia lui Florin, cel despre care v-am vorbit aici, s-a inrautatit. Mai multe despre lupta Monicai pentru viata sotului sau gasiti pe blogul prietenei [...]