In Familie – Un blog cu si despre familie

Iepurila

Vi-l prezint pe Iepurila zis Iepu’, papusa Anne Geddes primita de Maria cand a implinit trei ani. Maria mai are foarte putin si implineste sase ani, dar de atunci ea n-a mai dormit fara acest iepuras. Daca plecam in concediu trebuie sa-l avem pe Iepu’ prin geanta, daca doarme la bunica Iepu’ doarme si el … Ideea e ca nu mai doarme fara el. Noaptea ii mai cade uneori din pat si ma striga sa i-l caut, asa ca de ceva timp am dotat-o cu o lanterna ca sa poata sa si-l caute singura noaptea. Daca o apuca migratul catre camera parintilor in miez de noapte Iepu’ este si el atarnat de o manuta. Tot ce tine de noapte si somn este egal cu Iepurila sau il include pe Iepurila.

De atata spalat nici nu stiu cum de mai rezista jucaria asta, dar ma gandesc ca probabil pentru ca este de o calitate foarte buna nu s-a dezmembrat inca pana acum. Acum il bag la spalat, acum este murdar din nou. La primele spalari ii era asa de frica Mariei sa nu pateasca ceva iepurasul ca statea si pazea masina de spalat, iar cand era gata nu ma lasa sa-l pun la uscat si il lua asa ud sa-l stranga in brate. Din cauza asta este murdar mai mereu. Noaptea daca o cauti il tine in mana, iar de cand are si lanterna, intr-o mana tine iepurasul si in cealalta tine lanterna atunci cand doarme. Probabil ca sa-l gaseasca cat mai repede atunci cand fuge la mai mult de 10 cm de ea.

Uneori o mai tachinez si i-l cer pe Iepu’ ca sa doarma cu mine, iar raspunsul ei este superb:

Ti-l dau pe Iepu’ daca mi-l dai pe tati!

Tochitura de porc cu mamaliguta

Noi nu prea suntem fani infocati ai carnii de porc, insa iarna parca merge din cand in cand cate o tochitura insotita neaparat de mamaliguta. Am facut o cantitate mica, exact cat sa mancam doua persoane la o masa, ca nu stiu daca la noi s-ar mai atinge cineva a doua zi de tochitura ramasa.

Deci, am folosit: 500 g carne de porc, 2 linguri de untura pentru prajit (daca nu va place cu untura puneti ulei, dar eu am avut o carne foarte slaba si putina grasime se impunea), 1 ceasca cu apa, sare, piper si putin cimbru.

Untura se pune la topit.

Cand untura este topita adaugam in vas carnea condimentata si taiata cuburi de marime potrivita. O lasam sa se rumeneasca pe o parte dupa care o intoarcem si pe partea cealalta. Cand s-a rumenit pe ambele parti adaugam apa, punem capacul si lasam carnea sa se patrunda pana apa scade de tot si tochitura este gata.

Ce culoare frumoasa are la final cand este bine rumenita.

Daca tot avem la masa tochitura de porc merg de minune si cateva branzeturi. Am dat pe razatoarea mare branza de burduf, telemea de oaie si putin cascaval de oaie.

Super gustos. Tochitura, mamaliguta, branza … Imi ploua in gura acum cand postez reteta.

Somnorila

Eu eram cu spatele si ii pregateam ceva de mancare, dar cand m-am intors maaare surpriza am avut. Copchilasul meu, care cu greu se duce la culcare, dormea dus pe un scaun. Trebuie sa recunosc ca era dupa o noapte de tuse chinuitoare, insa nu mi-as fi imaginat ca va adormi pe scaun ca un mosulica.

Tarta cu piersici la Zepter

Tartele cu fructe sunt preferatele noastre, iar de cand am vase Zepter le fac si mai repede decat daca le-as coace in cuptor. Plus ca ies mult mai insiropate decat cele coapte in cuptor. Pana acum v-am aratat tarta cu mere si cea cu visine, insa azi o prezint pe cea cu piersici. Aceeasi reteta de aluat, numai fructele sunt altele.

Avem nevoie de: 6 piersici, 3 oua, 8 linguri de zahar, 1 zahar vanilat, 3 linguri faina, un cubulet de unt.

Aluatul se face super simplu. Se separa albusurile de galbenusuri, se bat albusurile spuma, treptat se adauga cele 3 linguri de zahar si zaharul vanilat si se mixeaza in continuare, adaugam si galbenusurile, iar la urma cele 3 linguri de faina.

Separat punem 5 linguri de zahar in vasul Zepter (eu am folosit unul cu diametru 20 cm) si il punem la foc ca sa caramelizam zaharul. Cand zaharul este aproape topit incepem sa rotim vasul ca sa se acopere cu caramel si peretii sai. Oprim focul si incepem sa aranjam in vas piersicile taiate jumatati. Deasupra piersicilor punem si cateva bucatele de unt si dupa aceea le acoperim cu aluat.

Punem din nou vasul pe aragaz la foc mediu pana se ridica acul termocontrolului la jumatatea zonei galbene si dupa aceea la foc mic pana ajunge acul in al treilea punct din zona verde. Dupa ce se opreste focul se lasa tarta sa stea in vas pana se raceste pentru a nu se imprastia in toate directiile atunci cand o rasturnati.

Daca faceti tarta la cuptor o lasati pana se rumeneste frumos si trece testul scobitorii.

De aproape se poate vedea cat de insiropat este blatul cu sucul de la piersici. Daca o lasati sa se raceasca cateva ore in frigider este si mai buna.

Clasa pregatitoare

Anul acesta in toamna suntem obligati (chiar asa) sa ducem copilul la clasa pregatitoare, care se va face de acum la scoala. Daca pana acum exista grupa pregatitoare si se facea la gradi, din toamna etapa aceasta se va intampla la scoala. La scoala, dar in ce conditii? Cred ca intrebarea asta mi-o pun eu si multi alti parinti aflati intr-o situatie similara cu a noastra. La scoala nu au banci pe marimea prichindeilor, nu au toalete pe masura lor … si cate si mai cate.

Noi ne-am fi dorit sa faca grupa pregatitoare la gradi, insa noua lege nu ne da posibilitatea asta. Pana la urma nu-ti impune nimeni sa-ti dai copilul la grupa pregatitoare, insa nici la gradinita nu ti-l mai primeste pentru ca e nascut inainte de septembrie 2006. Deci, la scoala nu vrei sa-l dai ca e prea mic, la gradi nu-l mai primeste ca e prea mare, ce-ti mai ramane de facut? Il tii un an acasa? Il privezi de educatie si colectivitate? Uite asa te obliga sa-l duci la scoala, un loc luat pe nepregatite de copiii atat de mici.

Inainte sa o inscriem pe Maria la clasa pregatitoare (cica nu se mai numeste clasa zero) am participat la o sedinta in cadrul scolii respective, unde ni s-a spus ca se vor cumpara scaunele si masute pe marimea lor, ca se va amenaja grupul sanitar cu vase de toaleta potrivite lor si mai ales ca acel grup sanitar va fi numai pentru cei mici si nu pentru toata scoala. Promisiunile suna bine, extrem de bine chiar, numai ca traim in Romania si eu una nu am siguranta ca vor fi respectate. Imi doresc din tot sufletul ca ceea ce ne-a fost prezentat la intalnirea respectiva sa se si materializeze.

Noi poate suntem un caz fericit unde scoala are fonduri pentru a sustine modificarile necesare, insa ma gandesc la scolile din mediul rural care cu greu gasesc fonduri pentru asa ceva. Plus ca sunt necesare cadre didactice cu dubla specializare educator-invatator, care sa-i duca pana in clasa a patra. Restul cadrelor didactice care n-au dubla specializare ce fac?