In Familie – Un blog cu si despre familie

O stana traditionala romaneasca

In concediul nostru la munte din aceasta vara am aflat ca la mica distanta de noi se afla o stana. Curiozitatea ne-a dus intr-o zi catre gardul stanei, iar atunci cand ciobanul a aparut alarmat de latratul cainilor i-am spus ca am vrea sa intram. Spre surpriza noastra ne-a primit imediat si ne-a aratat toate etapele fabricarii branzei de burduf. Mai rar oameni asa de amabili si primitori cu niste simpli straini sprijiniti de gardul stanei (cam asa am fost in prima instanta). Deci, sa facem cunostinta cu ciobanul Mugurel, un om cu o vitalitate extraordinara si cu o minte extrem de deschisa.

Toata aceasta operatiune incepe cu mulsul vacilor din dotare, dupa care laptele este pus in acest imens ciubar. Se adauga cheag si se acopera cu paturi pentru a crea o temperatura propice formarii casului.

Aici Mugur verifica daca s-a prins casul.

Dupa ce casul s-a format se ia o bucata mare de tifon si cu ajutorul ei se strange.

Se scoate tifonul plin de cas din ciubar si se pune la scurs.

Ei, dar nu se lasa pur si simplu la scurs, ci se ia si se apasa cu niste instrumente speciale. Tot laptele care se scurge astfel este adunat si din el se va obtine untul.

E nevoie de forta ca sa faci asa ceva, iar acestui om nu-i lipsea. Era numai muschi.

Dupa ce casul s-a scurs bine se ia tifonul si se agata pana a doua zi, iar laptele obtinut anterior din scurgerea casului se pune in untar sau putinei si prin batere se obtine untul. Untarul sau putineiul este vasul inalt si subtirel din colt.

Dupa ce casul a stat o zi atarnat in cui se pune frumos in aceste forme din lemn, unde va sta la fermentat 12 zile (se aseaza cas peste cas pana se umple forma din lemn).

Cand au trecut cele 12 zile casul fermentat se scoate si se trece prin masina de tocat electrica, i se adauga sare dupa gust si se framanta.

Acum s-a transformat in branza de burduf, care se poate pune in basica de porc (vezica urinara) sau coaja de brad (coaja de brad se fierbe pentru a se inmuia si a fi usor de modelat). In acest moment al explicatiilor am fost condusi sa vizitam “hruba” in care se pastreaza produsele finale.

Locul in care se pastreaza branza trebuie sa fie rece (temperatura constanta) si cu o anumita umiditate.

Acum sa revenim la zerul ramas in ciubar dupa ce s-a scos tifonul plin de cas. Acesta se pune la fiert intr-un ceaun maret si de aici va rezulta urda.

Dupa ce s-a scos urda sa nu credeti ca s-a terminat procesul. Urmeaza jintita, adica un fel de iaurt amestecat cu frimituri de branza (nu stiu daca am explicat corect ca eu una de la urda incolo nu pot sa gust nimic, insa ceilalti au fost foarte incantati de toate produsele).

Ca sa obtii jintita trebuie sa lasi sa fiarba acel zer ramas dupa ce s-a scos urda si alternativ sa adaugi in acest zer fierbinte cate o cana de zer rece.

Cam asa arata procesul de fabricatie al jintitei. Se poate vedea si fumul care ne inconjura pentru ca toate aceste operatiuni se desfasoara inauntru, iar focul care le ajuta de asemenea.

Fiul lui Mugurel ne-a pregatit imediat bulz pe jar (din pacate n-am reusit sa-l mancam ca ne-am dus acolo ghiftuiti).

In curtea imensa care inconjoara stana traiesc in armonie porci, vaci, caini, cai si gaini. Aici avem un porc fericit dupa ce a mancat niste zer.

Spre fericirea ei, Maria a fost linsa de un vitel.

Cam asta a fost vizita noastra la stana. Ne-a placut tare mult si sper sa revenim acolo si la anul.

5 ani

La multi ani fericirea mea! Asa iti spune tati de cand te-ai nascut si nici ca as fi putut gasi niste cuvinte mai potrivite acum.

Legea privind marketingul substituentilor de lapte matern

Ne trebuie o astfel de lege. Ma bucur ca exista oameni deosebiti ca  Diana, care se implica din tot sufletul in transformarea unor dorinte in realitate. Povestea din spatele acestei legi este extrem de interesanta asa ca va invit sa o cititi aici.

Bors de peste

O iesire la iarba verde care cuprinde in meniu si un bors de peste este o adevarata desfatare pentru simturile mele.  Am profitat ca aveam la mine aparatul de fotografiat si am surprins etapele pregatirii lui. Ce imi place  la grupul nostru de prieteni este ca atunci cand preparam ceva fiecare in parte da o mana de ajutor. Unul toaca ceapa, unul curata cartofii, iar altul amesteca de zor in ceaun. Parca are un gust mult mai bun la final un bors de peste facut la mai multe maini.

In primul si in primul rand avem nevoie de un ceaun de popa, adica un ceaun cat mai mare pentru a cuprinde in el o cantitate impresionanta de peste. Doar asa borsul va iesi extrem de gustos.

In Delta Dunarii se foloseste apa din Dunare si se spune ca acela este cel mai gustos bors. Desi am mancat si eu bors de peste facut cu apa din Dunare cand eram copil, acum nu stiu daca as mai avea curaj avand in vedere poluarea care este acum acolo.

Punem apa la fiert (calculam sa fie apa doar cat sa depaseasca putin pestele) si cand aceasta da in clocot incepem sa adaugam legumele taiate mai mare: cartofi taiati in patru, ceapa taiata solzisori, morcovi taiati rondele groase si cativa ardei grasi taiati in patru. La borsul de peste se folosesc in general putine legume pentru a se pastra cat mai bine gustul pestelui. Tocmai de aceea este bine ca acestea sa fie taiate cat mai mare, astfel incat sa nu semene cu o ciorba de zarzavat.

Acum sa vorbim putin despre peste. Trebuie sa indeplineasca trei conditii esentiale: sa fie mult, diversificat si foarte – foarte proaspat. Daca s-ar putea arunca viu in ceaun nu cred c-ar fi vreo problema. Avem nevoie de peste gras (somn, crap, caras, scrumbie) cat si de peste slab (stiuca, salau, biban, platica). Daca pestele este mare folosim la ciorba doar capetele si cozile de la acesta impreuna cu pestele mic.

Atunci cand legumele sunt patrunse incepem sa adaugam in ciorba pestele bucata cu bucata. Odata cu pestele punem si 4-5 rosii decojite si taiate cubulete.

Cand pestele incepe sa fiarba adaugam sarea dupa gust si 2-3 linguri de otet.

Luam ceaunul de pe foc si gustam borsul de peste ca sa vedem daca e bine potrivit de sare si adaugam verdeata tocata marunt (noi am pus o legatura mare de leustean).

Ciorba de peste se acreste cu otet, insa noi preferam ca otetul sa-l adaugam in farfurie atunci cand mancam. Tocmai de aceea in ceaun n-am pus decat 2-3 linguri de otet.

Se mananca mai intai pestele scos pe un platou si acompaniat de mujdei de usturoi din belsug. De abia dupa aceea se mananca si ciorba dreasa cu mujdei de usturoi si otet. Un adevarat festin al simturilor pentru fanii pestelui.

Pofta buna!

Gogosi pufoase

Dupa ce-am descoperit aceasta reteta de gogosi toata familia mea a cerut bis. Sotul meu a fost atat de incantat si a mancat cu o asemenea pofta, incat mi-a fost teama sa nu i se aplece.

Avem nevoie de: 700 g faina, 40 g drojdie proaspata, 4 galbenusuri, 300 ml lapte, 120 g unt, coaja rasa de la o lamaie, 1 fiola  esenta de vanilie, 20 g zahar, 1 praf de sare, ulei pentru prajit gogosile, zahar pudra pentru pudrat.

Pentru ca nu stiam cate gogosi ies din aceste cantitati, la final m-am trezit cu doua platouri cu varf de gogosi, asa ca daca faceti pentru 3-4 persoane eu zic ca jumatate de reteta este de ajuns.

Drojdia se freaca cu zaharul pana se lichefiaza, dupa care se adauga untul topit, galbenusurile, laptele caldut, mirodeniile, praful de sare si faina.

Se amesteca bine si aluatul obtinut il lasam sa se odihneasca 10-20 de minute.

Cu ocazia asta i-am facut inaugurarea noului meu set de forme. Maria astepta de ceva timp momentul asta, asa ca va dati seama cine a fost mana intai la modelatul gogosilor.

Intindem o foaie de 1 cm grosime, o decupam in diferite forme, pe care le lasam iar la crescut 10-15 minute.

Pentru copii este o mare bucurie si distractie sa ajute la modelat.

Prajim gogosile in baie de ulei, iar dupa ce se racoresc putin le tavalim prin zahar pudra.

Mica mea gospodina de-abia astepta sa se joace cu zaharul pudra si nu s-a dat jos de la masa pana n-a pudrat si ultima gogoasa.

Acum trebuie sa si degustam ce-am muncit, nu-i asa?