In Familie – Un blog cu si despre familie

Prajitura Alba ca Zapada

Daca vi se face pofta de o prajitura racoritoare cu aroma de lamaie, atunci asta e reteta potrivita.

Pentru crema avem nevoie de: 500 ml lapte, 1 cana zahar, 8 linguri faina (eu am pus amidon alimentar si a iesit o crema mult mai fina), 250 g unt, zeama si coaja rasa de la o lamaie.

Jumatate din cantitatea de lapte se fierbe cu zaharul, iar cealalta jumatate se amesteca bine cu faina, apoi se pune la fiert cu prima jumatate pana se ingroasa putin. Se adauga untul si aceasta compozitie se tine pe foc pana se ingroasa, astfel incat sa nu se scurga de pe tel. Dupa ce o luam de pe foc adaugam zeama si coaja rasa de la o lamaie (niciodata nu le punem cand crema este inca pe foc pentru ca devine amara). Se lasa la racit.

Pentru blat avem nevoie de: 5 linguri lapte, 5 linguri zahar, 2 oua, 5 linguri ulei, 1 lingurita amoniac stins cu zeama de lamaie, faina cat cuprinde, 1 praf de sare.

Laptele cu zaharul, ouale si uleiul se pun intr-un vas si se amesteca bine. Adaugam si amoniacul stins, praful de sare si faina.

Trebuie sa obtinem un aluat nu prea vartos pentru a se putea intinde usor.

Aluatul obtinut se imparte in trei parti egale.

Din fiecare parte se intinde cate o foaie pe dosul tavii, care se va coace aproximativ 10 minute.

Asa arata dupa ce foaia s-a copt.

Luam prima foaie si o ungem cu jumatate din crema.

Punem si a doua foaie si repetam operatiunea.

Maria degusta crema.

Punem deasupra ultima foaie si bagam prajitura la frigider ca sa se intareasca crema. Este bine sa punem o greutate deasupra pentru a se lipi cat mai bine crema de foile de prajitura.

In cateva ore e buna de mancat. Maria nu a rezistat cateva ore pana a primit cateva felii, asa ca m-am grabit cu pozele ca nu stiu ce mai ramanea din Alba ca Zapada mea.

Mica cat o insecta

Ce-ai mai facut in ultimul timp?

Ce-ai mai facut de cand nu ne-am vazut?

Doua intrebari la care eu chiar as putea renunta. De multe ori ma simt pusa in incurcatura cand trebuie sa raspund la aceste intrebari. Parca ma intorc in timp la 16-17 ani cand pe la chefuri eram intrebata daca fumez sau beau alcool. Dupa ce raspunsul meu negativ producea o clara dezamagire pe chipul unora, venea si a doua intrebare: “Da’ tu ce faci interesant?”

Pai, sa vedem. Ce-am facut?

M-am jucat cu Maria, am mers la serviciu, am mai facut cate o prajitura, cumparaturile saptamanale, cate o mancarica buna, am mai iesit la un gratar … Cam asa ar trebui sa raspund eu, insa nu stiu de ce simt ca persoana care ma intreaba vrea sa afle ca am facut niste treburi mai importante, nu maruntisuri de-astea zilnice. Asa ca de multe ori ma trezesc ca dau din umeri in loc sa vorbesc si parca ma fac mica in loc sa raspund sincer.

Poate ca de teama ca persoanei care ma intreaba i se par plictisitoare activitatile zilnice dintr-o familie si mai ales daca nici nu cunosc indeajuns de bine interlocutorul respectiv prefer sa ma eschivez de la a da un raspuns. Nici nu stiu ce as putea face asa fenomenal de interesant, incat sa merite povestit.

Pana la urma nici nu cred ca intereseaza pe cineva sa auda maruntisuri de-astea zilnice. Sunt mult mai interesante noutatile de genul cine de cine a mai divortat, care cu care s-a mai cuplat, prin ce tara ti-ai facut concediul sau mai nou cumparaturile…

Si cum la mine nu prea se intampla nimic din lucrurile considerate interesante de unii, eu prefer sa ma fofilez cand vine vorba sa raspund. Cam cum ar trebui sa faca si blondele din emisiunea ” Te pui cu blondele” a lui Dan Negru. Ma’ fata, daca tot nu stii raspunsul, mai bine scrie pe foaia aia simplu “Nu stiu”, decat sa scrii ca romanii se imbracau in izmene in loc de itari. Si asta e un exemplu asa dragut, ca sa nu le jignesc prea tare. De unde am inceput si unde am ajuns…

Ne initiem in Homeopatie

Pentru ca eu cred ca Maria a inghitit destule medicamente alopate pana acum m-am hotarat sa incerc si homeopatia, medicina care functioneaza pe principiul “cui pe cui se scoate” sau mai pe inteles, o substanta administrata in doze mici poate vindeca o boala generata de folosirea in exces a aceleiasi substante.

Ce imi place la homeopatie este ca trateaza omul pe de-a-ntregul, caci pe langa afectiunea fizica este luata in considerare si starea de spirit sau personalitatea persoanei respective. Adica, daca pentru aceeasi afectiune exista mai multe remedii, ti se va prescrie acela care se potriveste cel mai bine cu felul tau de a fi si cu starea ta sufleteasca la momentul respectiv. E ceva nou pentru familia noastra, dar vad ca ne adaptam repede.

Acum vreo trei saptamani incepe Maria mea sa faca febra fara sa aiba nici o alta manifestare, decat cativa muci razleti. Mergem la pediatra, unde diagnosticul este inflamarea osului etmoid din spatele nasului. Ni se recomanda azitromicina, insa pentru ca pediatra noastra prescrie foarte greu antibiotice sau mai bine zis doar cand nu se mai poate altfel, ni se spune sa-i mai scadem febra doua-trei zile si de abia dupa aceea sa incepem administrarea antibioticului (daca nu apare nici o ameliorare).

Daca tot am primit un ragaz de cateva zile m-am gandit ca n-ar strica sa incerc sa o tratez cu homeopate. Asa ca am luat legatura cu un medic homeopat care ne-a dat o schema de tratament. Am inceput sa luam Belladonna si Aconitum pentru febra, pentru tuse Crispus Rumex si Favitusin sirop, iar pentru muci Kalium Bichromicum.

Dupa aproximativ o zi jumate de tratament temperatura Mariei atinsese aproape 40 de grade. Degeaba ii dadeam eu bilute dupa schema recomandata, caci nu reuseam sub nici o forma sa-i scad temperatura. In momentul in care copilul a inceput deja sa aiba frisoane si o culoare ciudata am lasat homeopatele la o parte si am apelat din nou la clasicele Nurofen si Panadol. Bineinteles ca de a doua zi i-am inceput si antibioticul si am scapat copilul de probleme.

Chiar ma simteam vinovata. Adica, copilul meu tipa de durere, febra si alte alea si eu o indopam cu bilute. Asa s-a terminat primul nostru contact cu homeopatia. Da ce, credeti ca m-am lasat asa usor?

Doua saptamani mai tarziu imi vine de la gradinita plina de muci verzi si cu tuse. Pentru ca era Pastele si nu ma puteam apuca sa sun la homeopat, i-am administrat eu Favitusin sirop de tuse, Rumex Crispus tot pentru tuse si Kalium Bichromicum pentru muci. Am avut un succes deplin. In doua-trei zile Maria aproape ca nu mai tusea deloc, iar mucii erau pe sfarsite. Dupa Paste doamna doctor a si vazut-o pe Maria, a mai completat si ea tratamentul cu cateva granule, dar pot sa spun ca a fost un succes deplin.

Nu-mi plac antibioticele

De ce?

Pentru ca unul din efectele secundare al administrarii de antibiotice este acela ca “omoara”, pe langa bacteriile daunatoare, si pe cele “bune”. Cred ca primele bacterii “bune” distruse de antibiotice sunt cele din flora microbiana a tubului digestiv. Ganditi-va ce efect au antibioticele asupra unui copil de cateva luni, a carui flora microbiana este de abia in formare.

Ma uimeste de multe ori usurinta cu care medicii recomanda antibiotice copiilor, dar si mai tare ma uimesc cazurile in care antibioticul este recomandat absolut degeaba. Pana si o necunoscatoare ca mine, care nu am nici o tangenta cu medicina, stie ca daca copilul are o viroza nu-i trebuie antibiotic. Totusi, aud destul de frecvent de copii care primesc antibiotice atunci cand au o simpla raceala.

Antibioticele folosite pentru tratarea răcelii, fac mai mult rău decât bine, pentru ca ele acţionează doar împotriva bacteriilor, iar răcelile se instalează din cauza infecţiei cu un virus. Deci, daca luam antibiotice în cazul infecţiilor virale putem avea parte de complicaţii la nivelul ficatului şi rinichilor sau de efecte adverse cum sunt greaţa, diareea, durerile de stomac, ameţelile.

Ceea ce vreau eu sa scot in evidenta insa, sunt efectele consumului aiurea de antibiotice la copii.  Le scade imunitatea, se pot declansa unele infectii si există riscul proliferării altor microorganisme din tractul digestiv, cum este candida albicans.

O alta problema poate fi si durata tratamentului. Este o mare greseala sa intrerupi tratamentul copilului la primele semne de ameliorare a bolii, pentru ca atunci cand iei antibioticul o perioada de timp mai mica decat cea recomandata de medic, bacteriile nu sunt distruse ci, dimpotrivă, vor reataca şi mai puternic, pentru că dezvoltă rezistenţă la antibiotic. Acelaşi lucru se întâmplă şi dacă depăşeşti dozele sau durata prescrisă de specialist.

Medicii nu ar trebui să prescrie niciodata antibiotice fără analize de specialitate, insa acest fapt este la ordinea zilei. Antibioticele trebuiesc recomandate în funcţie de bacteriile care au cauzat infecţia, tipul bacteriilor determinandu-se in urma unei antibiograme (expunerea bacteriilor la mai multe tipuri de antibiotic, în medii de cultură, în laborator, pentru a descoperi care este cel mai eficient). Cati medici v-au pus sa faceti mai intai o antibiograma si de abia dupa aceea v-au prescris antibioticul potrivit? Cred ca procentajul este extrem de mic.

Pe mine chiar ma uimeste usurinta cu care pun mana pe pix si scriu repede o reteta. In ultimul timp chiar am tot auzit avertizari pe la programele de stiri cum ca la noi in tara este un consum exagerat de antibiotice, ba chiar a fost la un moment dat un inceput promitator cand nu se mai puteau lua medicamente decat pe reteta, insa n-a fost decat un balon de sapun. Azi, in orice farmacie ai intra, obtii aceste substante extrem de usor si fara sa te intrebe nimeni nimic.

Ceea ce am vrut eu sa evidentiez prin aceasta postare este ca antibioticele sunt extrem de nocive si nu ar trebui prescrise copiilor decat in cazuri justificate. Nu este deloc un lucru bun atunci cand un antibiotic este prescris nejustificat de catre un medic, insa este mult mai rau sa-i administram copilului nostru asemenea substante dupa indicatiile vecinei, mamei, soacrei sau mai stiu eu cui.

Ganditi-va de zece ori inainte de a-i da un tratament bazat pe antibiotice copilului dumneavoastra. Daca aveti un medic pediatru de incredere, care prescrie asemenea substante extrem de greu si dupa ce analizeaza foarte bine situatia, mergeti pe mana lui. Daca insa observati ca medicul nici nu se uita bine la copil, dar pune mana pe pix si scrie reteta, mai ganditi-va! Cereti si o a doua parere.

Vopsim oua de Paste

Ca in fiecare an, in Joia Mare vopsim oua.

Anul acesta avem si o noutate. Un ousor vopsit de Maria la gradinita. Doamna educatoare le-a dat la fiecare cate un cosulet in care sa puna ousorul. A fost asa de incantata de operatiunea de la gradinita, incat mi-a spus ca la anul sa-i dau mai multe oua sa vopseasca acolo. Poate ii dau un cofrag intreg si ne scoatem amandoua.

Maria e specialista in lustruit ouale.

La final mi-a aruncat si un zambet pentru fotografie.

Cand le-am pus in cosulet era deja obosita si se supara din orice. A inceput sa planga ca i-a taiat bunica un capat de fundita. Bineinteles ca am pus-o in pat si in zece minute deja dormea dusa.