articole | comentarii
12Jul

Pacuiul lui Soare

0 Comentarii

De multe ori am observat pe panourile indicatoare de monumente istorice din judetul Constanta o denumire ciudata si total necunoscuta mie: Pacuiul lui Soare. Ce grozavie o mai fi si asta? Si uite ca intr-un final am reusit sa ajung pe insula Pacuiul lui Soare, un loc de vis asemanator cu insulele exotice din fotografiile agentiilor de turism.

Sa o iau cu inceputul. Ca sa ajung la insula Pacuiul lui Soare am plecat de la Constanta pe drumul spre Manastirea Dervent si la aproximativ o jumatate de kilometru dupa ce am trecut de manastire a aparut un drum de pamant la dreapta. Am urmat drumul acesta destul de prost dealtfel, pana cand am ajuns pe malul Dunarii.

Aici o mica tablita batuta in cuie pe un copac ne dezvaluia ce urma sa vedem, si anume Cetatea Bizantina Vicina de pe insula Pacuiul lui Soare.

Dar sa nu credeti ca ati ajuns deja acolo. Aici pe malul Dunarii trebuie sa lasati masina si sa gasiti un localnic posesor de oaresce ambarcatiune, care sa va duca pe insula. Noi n-am avut noroc din primul moment, dar am fost rabdatori (nu mai mult de juma’ de ora) si imediat a aparut Florin, care ne-a dus pe insula cu barca sa cu motor.

Din departare incepea sa se zareasca minunea care ne astepta. O plaja cu nisip fin fin fin ….

Desi nu e deloc bine sa faci baie in Dunare, noi nu ne-am putut abtine si tot am intrat in apa. Si ne-am tot balacit … Nu ne mai venea sa plecam de pe insula. Daca va adapostiti la umbra intre copaci aveti nevoie neaparat si de un spray anti-tantari. Cred ca la lasarea serii fac prapad tantarii acolo, insa pe noi nu ne-au prins de data asta.

Cetatea Vicina este la aproximativ 30 de metri de plaja fantastica. Se pare ca a fost ridicata intre anii 969 – 976, in timpul imparatului bizantin Ioan Tzimiskes. Mai multe detalii eu am gasit aici.

La fel ca la cetatea Orgame si aici domneste nepasarea.

Ruinele sunt lasate in voia sortii, vegetatia a invadat pietrele vechii cetati, iar la partea dinspre apa dezastrul este si mai mare. Pietrele se desprind pur si simplu din zidurile cetatii si cad in apa Dunarii.

Radacinile acestor copaci sunt extrem de lungi si o buna bucata din lungimea lor se afla la suprafata, semn clar ca aici locul este de obicei inundat de apa Dunarii.

Am plecat de acolo cu dorinta de a ma reintoarce cat mai curand pe plaja pustie cu nisip fin …

Categorii: Locuri din Romania


Joi, Iulie 12th, 2012 la 11:54 am si este adaugat la Locuri din Romania. Poti urmari raspunsuri la acest articol prin RSS 2.0 feed. Poti lasa un comentariu, sau trackback de la propriul site.

Leave a Reply