articole | comentarii
18Apr

Multumesc

0 Comentarii

Ce bine e cand vii acasa si te asteapta o persoana draga care-ti zambeste. Indiferent ce momente mai putin placute a avut el la serviciu, indiferent cat de obosit este, imi zambeste si de-abia ma asteapta sa vin acasa. Este atat de bine. Uiti de tot. Uiti ca poate uneori te mai doare ceva, uiti ca esti obosita si nu vrei decat sa te asezi la masa si cineva sa-ti puna o farfurie cu mancare in fata.

Mi-ar place sa pot sa fiu si eu asa, dar inca nu am invatat arta de a lasa la usa casei problemele de la serviciu. Bine, in timp m-am mai perfectionat dar nu cred ca o sa-l ajung vreodata pe el. El e perfect din punctul asta de vedere. Reuseste sa se detaseze aproape complet de tot ce s-a intamplat pe parcursul zilei si intra in casa zambind. Si de-abia asteapta sa ma vada chiar si dupa atatia ani.

De dupa el rasare si Maria, care bineinteles ca este tot un zambet cand ma vede. Maria mea, cea care este atat de serioasa in rest, cu noi este numai zambet. Toata lumea se mira de seriozitatea ei, insa daca s-ar face cat o musca ca s-o vada cum este ea cand e numai cu noi ar ramane surprinsi. E fericirea intruchipata. Tot de la tati i se trage.

Categorii: De tot felul


Miercuri, Aprilie 18th, 2012 la 7:52 pm si este adaugat la De tot felul. Poti urmari raspunsuri la acest articol prin RSS 2.0 feed. Poti lasa un comentariu, sau trackback de la propriul site.

Leave a Reply