articole | comentarii
26Nov

Indignare

0 Comentarii

N-am mai scris de atat de mult timp nimic si acum cand o fac o sa scriu despre o intamplare nu prea placuta. Asta e realitatea din jurul nostru si cred ca e bine sa afle cat mai multi ce am patit eu. Pe scurt, intamplarea este urmatoarea: saptamana trecuta am intrat in Pravalia cu carti pentru a-i cumpara Mariei evident niste carti. Plimbandu-ma prin magazin am observat ca partea din spate a librariei comunica cu o cafenea nou deschisa, iar in cafenea am vazut o domnisoara care-si bea linistita cafeaua citind o carte.

Pe moment am zis WOW si imediat mi-am amintit ca vroiam de ceva timp sa citesc o carte nou aparuta (pe care nu o gaseam pe net tocmai din cauza ca era foarte proaspata) si dupa ce mi-am terminat cumparaturile pentru Maria am intrebat-o pe fata care m-a ajutat sa aleg cartile daca pot sa iau o carte din raft pentru a o citi la cafenea. Ea mi-a raspuns ca se poate, prin urmare iata-ma instalata comod la o masa, cu o ciocolata calda delicioasa in fata si bineinteles cartea.

Langa mine era si domnisoara pe care o vazusem mai devreme. Cam in jumatate de ora domnisoara respectiva a terminat cartea, si-a sorbit cafeaua si s-a ridicat sa plece. Deodata, o voce nervoasa venind din librarie incepe sa strige dupa ea:

Cartea, cartea …

Fata se intoarce uimita si speriata neintelegand ce se intampla. In primul moment am crezut ca o fi plecat fata cu carte cu tot, dar cand colo cartea era pe masa. Domnul din librarie a continuat nervos:

Trebuie sa platiti cartea! Aici e librarie, nu biblioteca!

Tanara respectiva i-a explicat ca nu e prima data cand citeste o carte in respectiva librarie fara sa-i atraga cineva atentia si bineinteles ca a plecat fara sa o plateasca, lasandu-l pe domnul respectiv foarte nemultumit. Bineinteles ca el nu s-a linistit cu una cu doua si a inceput sa se ratoiasca la un coleg de-al lui chemandu-l la discutii. Reamintesc ca totul se intampla in prezenta clientilor uimiti, dar cred ca cel mai tare m-a socat rabdarea acelui domn de a o urmari pe tanara astfel incat sa surprinda exact momentul cand iese pe usa pentru a striga dupa ea. Mult mai elegant ar fi fost sa se duca la ea din primul moment in care a vazut-o cu cartea sub nas si sa-i atraga atentia ca aici cartile nu se citesc pe gratis.

Mie una mi-e asa o lehamite cand trebuie sa ma cert intr-un loc public, incat ma gandeam cu groaza ca imi vine randul. Nu stiu prin ce minune am scapat fara a mi se adresa nici un cuvant atunci cand m-am ridicat sa plec si am dus tacticos cartea inapoi pe raft, mai ales ca nu aveam nici un chef sa cumpar acea carte pe care as fi citit-o in maxim o zi, ca dupa aceea sa sterg praful de pe ea ani de zile.

Acum eu pot sa-i inteleg si pe ei ca poate nu le convine ca oamenii sa vina acolo doar ca sa le citesca cartile, dar atat timp cat am intrebat daca este permis si nu m-am asezat la masa sa citesc cu de la mine permisiune, eu nu vreau sa fiu pusa in situatii jenante. Chiar daca nu mi s-a intamplat mie, mi-a lasat o impresie extrem de proasta aceasta situatie, incat nu cred ca mai intru vreodata in Pravalia cu carti.

Categorii: De tot felul


Luni, Noiembrie 26th, 2012 la 9:49 pm si este adaugat la De tot felul. Poti urmari raspunsuri la acest articol prin RSS 2.0 feed. Poti lasa un comentariu, sau trackback de la propriul site.

Leave a Reply