Urmaresc indeaproape blogul Oliviei Steer inca de la primele ganduri asternute si recunosc ca de-abia astept postarile ei. De la ea am invatat cum sa fac o socata mult mai sanatoasa decat cea clasica pe care eu o stiam de atatia ani. Va recomand din suflet reteta aceasta de socata healthy.

Olivia spune ca avem nevoie de: 1 borcan mare de 5 litri, 10 flori de soc, 300 g miere de salcam (eu cred ca am pus putin mai multa miere ca nu mi se parea destul de dulce), 1 lamaie taiata felii, 1 steluta de anason si 4,5 l apa filtrata sau apa plata Bucovina.

Socata se prepara extrem de simplu. In borcanul cel mare punem apa si mierea si amestecam bine pana ce mierea este complet dizolvata. Asezam florile de soc in borcan (in prealabil le trecem rapid printr-un vas cu apa ca sa indepartam praful de pe ele), iar deasupra indesam cu spor feliile de lamaie si steluta de anason.

Borcanul se acopera cu o panza fina sau o bucata de tifon si se asteapta cuminte sa se desavarseasca timp de doua zile. Cel mai mult socatei ii place sa stea la soare, asa ca eu am pus-o sa stea frumos pe pervazul geamului ca sa aiba lumina dupa pofta inimii.

Dimineata amestecam cu o lingura de lemn in borcan, iar dupa ce au trecut cele doua zile si socata a capatat un gust dulce-acrisor si un aspect tulbure e semn ca e gata. Nu mai trebuie decat sa o strecuram, sa o tragem in sticle si sa o punem la rece. E un deliciu racoros!

Tot incercand sa mananc mai sanatos am inceput sa inlocuiesc cat mai mult din faina alba din paine. Intr-o zi am facut jumi-juma faina alba si faina integrala, cateva zile mai incolo procentul de faina integrala era deja la 70% pana cand am ajuns sa fac paine doar din faina integrala. Acum problema e ca painea integrala iese sfaramicioasa daca nu mai are deloc glutenul din faina alba ca sa o tina legata.

Ca sa nu mai fac o paine mare si sfaramicioasa m-am gandit ca ar fi mai bine sa fac chifle si poate astfel painea va fi mai legata. Rezultatul a fost foarte reusit si toti din familie au fost multumiti de felul cum aratau chiflele si mai ales ca la masa primeau in loc de obisnuitele felii de paine niste guguloaie interesante.

La fel ca la painea din faina alba am folosit: 1kg faina integrala, 1 lingurita sare mare, 4-5 linguri ulei de masline, 1 lingurita zahar, 40g drojdie, aproximativ 600 ml apa calduta.

Am pus faina intr-un castron mai mare si am adaugat sarea. Pentru ca drojdia nu trebuie sa intre in contact direct cu sarea, in mijlocul castronului am facut o adancitura in care am pus drojdia, zaharul si uleiul. Am inceput sa torn apa calduta treptat in adancitura din mijloc si am amestecat ca sa se dizolve drojdia. Framantatul mi-a luat cam 10 minute, dupa care am lasat aluatul la crescut o ora.

Dupa ce aluatul de paine a crescut am modelat chiflele si le-am pus sa mai creasca putin si in tava pregatita cu hartie de copt.

Dupa ce chiflele au crescut le-am uns cu ulei de masline si am presarat pe ele mac si busuioc uscat (optional).

Frumoasele de ele. Se coc in cuptorul preincalzit la un foc mediu pana se rumenesc frumos.

 Asa arata chiflele mele proaspat scoase din cuptor. Au fost foarte apreciate de familia mea.

Daca va plac torturile cu crema racoroasa, atunci aceasta este reteta perfecta. Este un tort care nu este gretos de dulce, nu balteste siropul prin platou si nu e incarcat de creme prea dulci si grase. Noua ne-a placut asa de mult ca am executat vreo trei torturi in doua saptamani, dar cand Maria mi-a zis sa-i mai fac si alte prajituri mi-am dat seama ca am exagerat cu aceasta reteta. Asa fac mereu cand imi place mult o prajitura sau un tort. Il fac de multe ori si dupa aceea o perioada lunga uit complet de reteta respectiva.

La acest tort racoros am preferat sa fac doua blaturi. Unul simplu si unul de cacao.

La primul blat am folosit 3 oua, 3 linguri de zahar, 3 linguri faina si un zahar vanilat. Albusurile se bat spuma, se adauga zaharul treptat, galbenusurile pe rand si apoi faina. Am pus aluatul intr-o forma unsa cu ulei si tapetata cu faina. Diametrul formei trebuie sa fie cam 20 cm.

Pentru al doilea blat am folosit 3 oua, 3 linguri de zahar, 2 linguri de faina si o lingura de cacao. Se prepara la fel ca si primul.

Blaturile se coc in cuptorul preincalzit la un foc mediu pana ce trec testul scobitorii. Cred ca dureaza 10-15 minute maxim pana cand sunt gata.

Dupa ce am copt blaturile preparam crema pentru care avem nevoie de: 500 ml lapte, o cana zahar, 4 linguri faina, un pachet de unt, coaja de la o lamaie, putina coaja de portocala, sucul de la o lamaie.

300 ml lapte se pun pe foc intr-un vas impreuna cu zaharul. Laptele ramas il amestecam cu faina avand grija sa nu se faca cocoloase. Cand laptele de pe foc incepe sa fiarba adaugam laptele amestecat cu faina. Amestecam in permanenta cu telul ca sa nu se lipeasca, iar cand vedem ca tot acest amestec s-a ingrosat bine adaugam si pachetul de unt. Mai tinem crema pe foc doar pana cand se topeste si untul si mai da in cateva clocote. Oprim focul si lasam crema la racit. Putem adauga coaja de lamaie si portocala cand crema este inca fierbinte, iar cand este calduta adaugam treptat sucul de lamaie. Daca simtiti ca mai este nevoie de suc de lamaie puteti sa mai completati cu sucul de la inca o jumatate de lamaie.

Punem crema pentru cel putin jumatate de ora la frigider ca sa se intareasca putin si sa nu curga dintre blaturi atunci cand montam tortul.

Blaturile se taie pe din doua, iar succesiunea lor este simpla. Blat alb, crema, blat cu cacao, iar crema si tot asa pana la ultimul blat pe care nu-l mai acoperim cu crema, ci cu o glazura super tare.

De curand am descoperit si eu glazurile de la Dr. Oetker. Le-am incercat pe toate. De data asta am folosit una simpla de ciocolata, insa merge foarte bine si varianta duo ciocolata alba si neagra. Este extrem de simplu de folosit. Doar pui pachetul sa stea cateva minute in apa fierbinte si este gata de folosit.

Dupa ce glazura s-a intins uniform deasupra tortului am aruncat repede o mana de fulgi de migdale. Glazura se intareste foarte rapid si nu s-ar mai fi prins fulgii de migdale de tort daca mai intarziam putin.

Pe lateral am ornat tortul cu fulgi de ciocolata neagra, dar pentru ca nu prea vroiau sa se lipeasca de tort am topit putina ciocolata neagra si am uns cu pensula inainte de a lipi fulgii.

Cred ca la decor am muncit mai mult ca la tot tortul (decorul a fost mai migalos), insa rezultatul a fost wow. Familia mi-a dat nota 10.

Cremos si aromat … este atat de bun. Maria a mancat pana a stat cu burta-n sus.

Avem nevoie de: 1 cana orez cu bob rotund, 4 cani supa de pui fierbinte (de preferat o supa facuta in casa), 1/2 pahar vin alb, o mana buna de parmezan ras, 1/2 lingurita sofran, 1 ceapa mare, 4-5 linguri ulei de masline, 75 g unt, piper alb. Sare se mai adauga spre final, daca mai este nevoie, pentru ca supa este posibil sa fie suficient de sarata si astfel nu mai este nevoie de o cantitate suplimentara de sare in risotto.

Prima data punem deoparte jumatate de cana de supa fierbinte in care vom pune sofranul la inmuiat. Intre timp ne ocupam de restul retetei. Tocam ceapa foarte fin si o punem intr-un vas la calit impreuna cu jumatate din cantitatea de unt si 2 linguri de ulei de masline. Cand ceapa a devenit sticloasa adaugam orezul, amestecam bine ca sa se acopere orezul cu unt si ulei de masline si dupa aceea adaugam vinul alb. Flacara aragazului trebuie sa fie una medie spre mare si sa se amestece in risotto destul de des ca sa nu se lipeasca si ca sa capete o consistenta cremoasa.

Dupa ce vinul s-a evaporat adaugam supa cu sofran si amestecam. Incepem sa adaugam treptat din supa ramasa amestecand mereu. Tot procesul trebuie sa dureze cam 20-25 de minute. Cand orezul a absorbit toata supa adaugam restul de unt, uleiul de masline, parmezanul ras si piperul alb. Amestecam sa se inglobeze toate aceste ingrediente, oprim focul si acoperim vasul cu un capac pentru aproximativ 10 minute.

Se serveste cald, neaparat cald. Este cremos si foarte bun.

Un sfat: nu faceti ca mine, adica nu folositi niciodata supa facuta din cuburi concentrate din comert. Eu o data ma grabeam si am folosit asa ceva, insa rezultatul a fost prea sarat si cu un gust artificial. Nu mai spun ca nu reuseam nici sa spal vasul in care fiersesem “minunata supa”. Era acoperita de o mazga galbena pe care de-abia am reusit sa o indepartez de pe vas. Nici nu vreau sa ma gandesc ce guma de guar si guma de mai stiu eu ce erau acolo.

Imi place de Jamie Oliver de nu mai pot. Nu ma intereseaza ca multi il contesta, nu ma intereseaza nimic. Tot, dar absolut tot ce am gatit dupa retetele lui mi-a iesit super bun. Imi place ca mancarea care o pregateste el nu are aspectul acela perfect de bibelou din vitrina. Este o dezordine totala de multe ori in farfurie sau intr-o tava cu tarta de piersici de exemplu, dar rezultatul este divin si efectiv te atrage. Nu-mi plac farfuriile acelea gen restaurant de cinci stele de nici nu-ti vine sa mananci ca sa nu strici aranjamentul.

Sa revin la tarta cu mere, pe care Jamie a facut-o cu piersici, dar cum la noi inca nu e sezonul piersicilor eu le-am inlocuit cu mere.

Pentru aluat avem nevoie de: 100 g unt, 125 g zahar tos, 125 g faina, 2 oua la temperatura camerei, 1/2 lingurita praf de copt si un praf de sare.

Untul se freaca cu zaharul pana cand se inmoaie bine, adaugam si ouale amestecand in continuare, faina cu parful de copt si praful de sare. Obtinem un aluat moale.

Avem nevoie si de 6-7 mere pe care le taiem pe din doua si le punem intr-un vas la fiert cu 2-3 linguri de zahar, o pastaie de vanilie si semintele ei si 2-3 linguri de apa. Le tinem pe foc intr-un vas acoperit pana ce sosul se incheaga putin.

Pregatim un vas in care vom coace tarta, adica il ungem cu unt si presaram pe fundul vasului putin zahar ca sa nu se lipeasca merele.

Punem merele, presaram scortisoara (optional), iar pe deasupra lor adaugam din loc in loc aluatul de tarta. Nu trebuie pus uniform peste tot pentru ca el va creste si va acoperi merele.

Coacem tarta cu mere la 170 grade C pentru aprozimativ 40 de minute sau pana cand se rumeneste frumos.

Se scoate cu lingura din tava si se pune pe farfurie. Nu se taie perfect cu cutitul, caci asa cum spuneam este o tarta pe stilul Jamie Oliver pregatita pentru propria familie.

Rezultatul final este bun-bun-bun si cu doua texturi diferite. Aluatul este putin crocant, iar merele sunt moi si aromate. Noi am mancat tarta cand inca era calda, caci nu mai aveam rabdare sa se raceasca, dar cred ca asa e cel mai bine sa mananci o tarta de genul asta.

Buna ziua,

Ma iertati ca va deranjez. Vin cu rugamintea la d-voastra sa scrieti un articol pe blogul d-voastra si sa distribuiti mai departe pe Facebook  despre mama mea, Gabriela Tudorache care este foarte bolnava. Este diagnosticata cu meningiom, o tumoare cerebrala care i-a afectat vederea si trebuie sa se opereze cat mai repede la o clinica din Germania unde ni se cere 35 000 EUR plus cheltuieli de cazare si transport.

Viata si vederea ei depind de aceasta operatie, iar mie si fratelui meu ne este foarte greu sa o vedem cum indura zilnic cumplitele dureri de cap si ametelile. Timpul nu ne permite sa asteptam si va rugam sa scrieti un articol despre cazul ei. Mai multe detalii le gasiti pe http://gabrielatudorache.blogspot.com/.  Sau ne puteti contacta la nr de tel. 0724342082. Va rugam, daca sunteti de acord sa ne lasati si un raspuns.

Va multumesc din inima pentru sprijinul acordat.

Ce bine e cand vii acasa si te asteapta o persoana draga care-ti zambeste. Indiferent ce momente mai putin placute a avut el la serviciu, indiferent cat de obosit este, imi zambeste si de-abia ma asteapta sa vin acasa. Este atat de bine. Uiti de tot. Uiti ca poate uneori te mai doare ceva, uiti ca esti obosita si nu vrei decat sa te asezi la masa si cineva sa-ti puna o farfurie cu mancare in fata.

Mi-ar place sa pot sa fiu si eu asa, dar inca nu am invatat arta de a lasa la usa casei problemele de la serviciu. Bine, in timp m-am mai perfectionat dar nu cred ca o sa-l ajung vreodata pe el. El e perfect din punctul asta de vedere. Reuseste sa se detaseze aproape complet de tot ce s-a intamplat pe parcursul zilei si intra in casa zambind. Si de-abia asteapta sa ma vada chiar si dupa atatia ani.

De dupa el rasare si Maria, care bineinteles ca este tot un zambet cand ma vede. Maria mea, cea care este atat de serioasa in rest, cu noi este numai zambet. Toata lumea se mira de seriozitatea ei, insa daca s-ar face cat o musca ca s-o vada cum este ea cand e numai cu noi ar ramane surprinsi. E fericirea intruchipata. Tot de la tati i se trage.

Am cateva carti de bucate care nu m-au dezamagit niciodata. Indiferent ce reteta am incercat sa fac din acele carti de bucate nu am dat gres si familia a fost multumita. Aceasta carticica este una dintre ele.

Pentru ca suntem dupa o perioada de sarbatoare in care mancarea numai putina nu a fost, iar la dulciuri am facut excese nenumarate, azi m-am gandit sa fac niste biscuiti plini de cereale numa’ buni de rontait la birou. Daca o sa ma incumet vreodata sa-i fac fara sa pun zahar deloc, iar in loc de faina alba sa pun faina neagra atunci chiar ca ar fi o varianta super healthy a lor. Pana atunci va prezint varianta originala.

Avem nevoie de: 50 g unt, 125 g zahar pudra, 1 ou, 50 g faina, 1 praf de sare, 1/2 lingurita praf de copt, 175 g fulgi de ovaz integrali, 125 g stafide, 2 linguri seminte de susan.

Eu am facut o reteta dubla de “frica” ca nu ne vor ajunge biscuitii. Dintr-o singura reteta ies cam 10 bucati.

Untul l-am frecat bine cu zaharul pudra.

Trebuie sa arate cam asa.

Dupa ce am terminat de frecat untul cu zaharul pudra am inceput sa adaug treptat oul batut bine.

Cand oul s-a incorporat in compozitie am pus faina, praful de copt si praful de sare.

Au urmat fulgii de ovaz (eu am pus un amestec de fulgi de ovaz, orz, grau, secara si porumb), stafidele si semintele de susan. Se amesteca bine.

Tava am pregatit-o cu hartie de copt, pe care am uns-o usor cu putin ulei. Ajutandu-ma de doua linguri am pus biscuitii in tava. Mai bine zis am facut niste gramajoare pe care le-am apasat putin cu dosul lingurii ca sa se mai aplatizeze.

Biscuitii se coc in cuptorul preincalzit la 180 grade C pentru 15 minute.

Finalul este delicios.

Daca nu va plac stafidele le puteti inlocui cu caise uscate tocate marunt. Eu asa vreau sa fac urmatoarea tura de biscuiti.

Cat timp ouale erau la fiert noi doua am pregatit locul petrecerii. Anul asta am cumparat vopsea sidefata, vopsea simpla plus niste pliculete mai mici de vopsea. Nici n-aveam destule oua pentru cata vopsea am cumparat ca nebunii.

Totul era pregatit. Paharele pentru vopsea asteptau cuminti, la fel si castronelul cu apa fierbinte pentru vopseaua sidefata si bineinteles abtibildurile pentru ousoarele sidefate. Cred ca nu ne-a luat mai mult de jumatate de ora din acest moment si vopsitul era gata.

Dupa ce am terminat de vopsit ouale Maria s-a inarmat cu un servetel stropit cu ulei si a uns fiecare ou in parte.

Am lasat la urma lipirea desenelor 3D pe ousoare. O adevarata placere pentru Maria.

Cu cata rabdare lucreaza.

Rezultatul.