Ca mama ii felicit pe creatorii acestei carti, caci pe langa faptul ca am invatat sa numaram, ne-am imprietenit cu zilele saptamanii si am facut cunostinta cu niste minime cunostinte de biologie, ca bonus ne-am mai si amuzat si bucurat ochii cu grafica ei deosebita.

Acum Maria stie ca omida se transforma intr-un cocon, iar dupa aceea intr-un fluture si a invatat aceste lucruri de la Omida mancacioasa.

Va mai amintiti de branzoaicele delicioase de aici? Doamna Florescu mi-a dat o idee grozava atunci:

Fac si eu asa placinta impletita numai ca eu o umplu cu rahat, stafide, curmale
ciocolata tocata, nuci macinate si toate acestea legate cu albus batut spuma cu zahar pudra.
Cand este gata de servit o pudrez cu zahar pudra vanilat.

Eu am urmat reteta doamnei Florescu aproape in totalitate, singura diferenta fiind ca eu albusurile le-am batut cu zahar si dupa aceea am adaugat in ele 2 linguri de cacao. Peste stratul de albus am pus fasii de rahat, smochine taiate, stafide, nuci tocate si curmale. Asa arata la final tava mea cu minunatii.

Doamna Florescu, multumesc mult pentru ideea grozava! Au iesit delicioase.

Maria: Mami, ce gene negre ai!

Mami: Nu-ti plac?

Maria: Nu.

Mami: Dar cum ar trebui sa fie genele mele?

Maria: Mov, ca ale mele!!!!!!!!

Mami: Maria, nu te mai zvarcoli atat si culca-te!

Maria: Mami, piciorusul nu poate sa doarma!

Mami: De ce nu poate sa doarma piciorusul?

Maria: Din cauza elefantului de pe sifonier!!!

Maaaaaaaare pisichera!

Maria: Mami, nu mai pot sa mananc. Uite, mi s-a umflat burtica (isi ridica tricoul si imi arata).

Mami: Bine Maria. Inseamna ca nu mai poti sa mananci nici desertul.

Maria: Ba da mami, pot. Uite, s-a desumflat burtica (si iar imi arata burtica).

Mucenicii fierti sunt preferatii mei de cand eram mic copil si nu puteam sa nu postez si aici reteta mea. Desi voi incerca sa dau niste cantitati exacte eu pun ingredientele “la ochi” si nu gresesc niciodata.

Avem nevoie de: 250 g mucenici, 3l apa, 300 g zahar (aici fiecare ar trebui sa puna zahar dupa gust), 1 praf de sare, coaja razuita de la o lamaie, 1-2 lingurite scortisoara, esenta rom si nuca din belsug.

Punem apa la fiert cu praful de sare si adaugam mucenicii cand aceasta fierbe. Cand mucenicii sunt fierti pe jumatate adaugam si zaharul. Dupa ce mucenicii s-au fiert oprim focul si punem vasul la racit. De-abia cand sunt calduti  adaugam nuca (tocata marunt), esenta de rom, scortisoara si coaja de lamaie.

Se servesc reci si in cantitati impresionante.
Sa-i savurati sanatosi!

Asta primeste Maria in fiecare zi la gradinita. Cornuri aratoase si ambalate individual. Pana aici nimic de comentat, numai ca daca citesti ingredientele ramai fara grai.

Poate imi explica si mie cineva ce cauta in niste cornuri destinate copiilor urmatoarele ingrediente: grasimi vegetale hidrogenate, ameliorator de panificatie, emulgator, esteri mono si diacetil-tartrici ai mono si digliceridelor cu acizi grasi, mono si digliceride ale acizilor grasi, agent de tratare a fainii, faina de soia etc.

Domnilor inconstienti, care va ganditi numai la profit, ati incercat sa mancati vreodata un asemenea corn? Este oribil!!! Sau mai bine incercati sa-l mancati dupa vreo zi-doua, cand se faramiteaza pur si simplu. Iti scapa printre degete de faramicios ce e.

Eu de azi i-am spus Mariei ca aceste cornuri nu sunt bune decat pentru porumbeii din fata gradinitei. Cred ca nici cea mai proasta paine pe care am facut-o eu vreodata in casa n-a fost asa de oribila ca acest corn.

Maine imi fac curaj sa citesc ce ingrediente au iaurtul si laptele.

Este confectionat de scumpa mea mica la gradinita, cu ajutorul doamnei educatoare bineinteles. Mi-a venit sa plang dupa ce l-am primit. Nu-mi venea sa cred ca am ajuns sa traiesc momente asa de frumoase.

Fursecurile astea minunate mi le-a laudat prietena mea Dandusa si n-am lasat-o in pace pana nu mi-a dat reteta si mie. Le-am gasit si pe blogul Mihaelei, mamica fluturasului Matei.

Avem nevoie de: 375 g faina, 150 g zahar (eu data viitoare o sa pun 100 g zahar pentru ca imi plac prajiturile moderat de dulci), 1 plic praf de copt, 250 g unt, 1 ou, 120 g nuca de cocos, 1 praf de sare,  zahar pudra pentru decorat si gem de caise pentru lipit fursecurile doua cate doua.

Se amesteca toate ingredientele si se formeaza o bila de aluat, care se da la rece pentru 30 de minute.

Intindem aluatul cu facaletul si modelam floricele cu ajutorul unei formite. Jumatate dintre ele le gaurim. Eu am executat gaurile cu ajutorul seringii de la Nurofen. Astfel, in momentul in care le lipim doua cate doua, floricelele vor avea un aspect foarte frumos. Se tin la cuptor aproximativ 10-15 minute.

Aici, fursecurile mele cu cocos erau gata umplute, iar Maria le numara ca sa vada cate fursecuri revin fiecaruia.

Pudrate cu zahar iti iau ochii. A doua zi sunt extraordinar de fragede.

O imagine mai de aproape.

Sunt niste fursecuri extraordinar de bune. Maria a fost clienta platoului cu fursecuri pana n-a mai ramas nimic.

Zici ca au trecut popoarele barbare prin clubul Megalos.

Multa, multa mizerie.

Lemne aruncate peste tot. Megalosul se transforma pe timpul iernii intr-un fel de groapa de gunoi.

Promenada de la Cazino Mamaia.

Unele magazine din zona Cazino Mamaia si-au lasat marfa pe rafturi. In noul sezon doar o sterg de praf si gata, e numa’ buna de vandut.

Tarabe rasturnate.

Din nou multa mizerie.

Aici sunt costumele de baie care vor fi la moda vara asta. Deocamdata se odihnesc pe umerase.

Jucarii de plaja aruncate peste tot.

Un magazin de incaltaminte plin de marfa. Ca e plin de marfa n-ar fi nici o problema, da’ de ce trebuie sa fie asa o debandada inauntru? Da un aspect tare urat statiunii.

Terase goale si murdare.

Deci, pentru cei care vor sa vina iarna la mare, asta e ceea ce vor gasi.

Branzoaice pufoase, delicioase, aratoase … si lista poate continua. Este o reteta gasita pe blogul Amaliei la recomandarea Dandusei, prietena careia sotul meu ii va fi vesnic recunoscator.

Pentru aluat avem nevoie de: 1 kg faina, 2 oua, 50 g drojdie proaspata, 250 ml lapte, 150 g unt, 5 linguri zahar, 2 plicuri zahar vanilat, 1 praf de sare.

Pentru umplutura avem nevoie de: 1/2 kg branza de vaci, stafide, coaja lamaie rasa, 2 oua, zahar dupa gust.

Incepem prin a freca drojdia cu putin zahar pana ce aceasta se lichefiaza.

Cand arata cam asa adaugam 1 lingurita faina si 60 ml lapte cald. Amestecam si lasam deoparte cateva minute.

Separat se incalzeste restul de lapte si se adauga untul ca sa se topeasca. Amestecam toate ingredientele aluatului si framantam un aluat mai moale pana se desprinde de pe vas. Daca credeti ca mai are nevoie de putin lichid adaugati apa calduta. Il lasam sa creasca 40 de minute.

Separat amestecam ingredientele umpluturii.

Modul de impletire a branzoaicelor le da un aspect deosebit. Se intinde o mica foaie, care se taie ca in imagine. Umplutura se pune pe mijloc si dupa aceea incepem sa luam cate o suvita dintr-o parte, o suvita din cealalta parte si sa le impletim. De fapt, le petrecem una peste alta.

Asa arata branzoaica impletita. Bineinteles ca se pot face si sub forma de “poale-n brau”, dar mie mi s-au parut mai interesante impletite.

Branzoaicele aliniate in tava, unde mai stau la crescut inca 10 minute inainte de a le baga la cuptor.

Le-am uns cu galbenus de ou amestecat cu lapte si le-am presarat cu mac. Data viitoare o sa le ung cu miere cand o sa le scot din cuptor.

Branzoaicele scoase din cuptor.

Am pus si o sectiune ca sa se vada cat sunt de pufoase. Chiar si a doua zi sunt extrem de moi si bune.

Pofta buna!