Pentru ca are grija sa-si imortalizeze imediat fiecare creatie am in Maria un ajutor de nadejde.

Cireasa de pe tort a fost pestele balon cu coada din ace de brad si aripioare decupate din hartie, dar nici fluturasul de langa nu e de colo.

Nu putea sa lipseasca un desen cu explicatiile de rigoare. Acum mi-am dat seama ca in ultimul timp nu prea i-am mai pastrat desenele tocmai pentru ca deseneaza atat de mult si pe orice coltisor de hartie, incat de multe ori prefer sa strang un morman de hartiute si sa le arunc la gunoi pe ascuns. Daca din intamplare gaseste vreo opera de-a ei la gunoi o recupereaza imediat revoltata.

Revin in curand cu noua atractie in materie de creatie la noi in casa. Participam de la mic la mare ca ne-au venit si idei practice intre timp. Vom avea martisoare hand-made anul asta!

Eu m-am indragostit de niste pui de Shar pei, de care stapanul lor zicea ca s-ar desparti pentru o suma cuprinsa intre 700 si 900 lei. Daca te apropiai de cusca lor imediat se agitau si tare le-ar mai fi placut sa se joace cineva cu ei.

Impresionanta pana la lacrimi era doamna cu baston din imagine care statea in mijlocul celor care vindeau caini si se ruga de toata lumea sa ia cainele ei, o corcitura intre un pekinez si un soricar.

Il dau gratis numai luati-l!

Erau foarte multi puiuti de caini de vanzare.

Un pui de bichon crem la vanzare cu 100 de euro.

Era asa de frig ca mai toti catelusii stateau chirciti.

Papagali superbi de toate culorile si marimile.

Noi de fapt venisem sa cumparam un papagal (trebuia reinoit colectivul de acasa care pierduse unul din membri), dar am ramas sa studiem toate animalutele.

Sectorul cu acvarii. Se pare ca acvaristica are multi fani, caci era foarte bine reprezentata in targ.

Papagalii astia mi-au placut mie mult. Costau 180 lei unul, deci pe o pereche trebuia sa scoti din buzunar destul de mult. N-as putea sa cresc un singur papagal in colivie. Se spune ca daca papagalul este singur invata sa vorbeasca, insa eu prefer sa nu invete niciodata sa vorbeasca decat sa-l tin singur cuc intr-o cusca.

Papagalii erau extrem de bine reprezentati. Toate marimile, toate culorile, numai dragoste sa ai sa le oferi.

Sectorul cu porumbei care mai de care mai grasi si mai frumosi.

Singurul fazan din tot targul, asa ca stapanul lui cerea cu mandrie 200 de lei pe el.

Gaini cu 10 lei bucata, care nu cred ca erau de curte ca prea era mic pretul.

Un cocos superb.

Iepuri de toate marimile si culmea e ca erau extrem de cuminti. Nici un crescator de iepuri nu statea stresat ca-i fuge marfa de pe taraba.

Iepurele din mijloc costa 300 de lei. Era un iepure gigantic, numai ca nu se vede prea bine in fotografia mea.

Ne-a placut atat de mult atmosfera de acolo ca de-abia asteptam sa revenim.

Dupa atatea prajituri cu crema, cozonaci si alte dulciuri sofisticate pentru sarbatori cred ca merge de minune un foietaj cu visine. Am gasit visine congelate la un pret foarte bun in Auchan, unde obisnuiesc sa cotrobai prin frigiderele cu fructe si legume congelate. Imi place mai ales ca pot sa-mi pun singura ce cantitate vreau si nu mai spun ca de-abia astept sa ma joc cu cupa aceea speciala (i-am uitat denumirea acum). Saptamana trecuta am luat de acolo spanac congelat pentru placinta cu spanac si am vazut si un amestec de tot felul de fructe cu care inca ma gandesc ce as putea sa fac.

Reteta pentru aluatul foietajului este identica cu cea de la foietajul cu mere.

Am pus un pahar cu apa, un praf de sare si faina cat cuprinde. Am framantat aluatul pana am obtinut o bila de aluat elastic, pe care l-am impartit in patru si am inceput sa intind pe rand foi foarte subtiri.

Am ridicat putin de foaie ca sa se vada grosimea ei.

Am uns foile cu unt de consistenta moale. Este bine ca untul sa nu fie topit de tot.

Foaia unsa.

Am impaturit foaia, ungand in continuare laturile intoarse.

Am tot impaturit foaia pana am obtinut un pachetel.

Visinele le-am lasat sa se decongeleze in voie in frigider, dupa care le-am pus putin pe foc cat sa mai iasa putin sucul din ele. Daca nu scot o parte din sucul lor, atunci cand sunt la cuptor sucul curge in tava si se caramelizeaza pana se arde sub foietaj. Peste visine am aruncat 2-3 plicuri de zahar vanilat si o mana de zahar tos.

Am intins primul aluat de foietaj astfel incat sa fie lung si foarte putin lat.

Am pus un sir de visine si dupa aceea am rulat foaia, iar ruloul obtinut si-a luat locul pregatit in tava cu hartie de copt.

Pentru ca la inceput am impartit aluatul in patru, am obtinut patru rulouri. In tava am uns cu unt foietajele cu visine si le-am bagat in cuptorul incins la 200 de grade Celsius.

Se tin la cuptor pana se rumenesc frumos. La noi au produs un wow imediat si un krantz repetat ceva timp. Maria m-a felicitat in stilul ei:

Mami, foietajul cu visine nu este bun, este foarte bun! Nu este foarte bun, este si mai bun!

Ce senzatie ciudata ai cand vezi munca ta furata si expusa cu nerusinare pe alt blog. Te tot uiti sa vezi daca e mentionata totusi sursa, poate ca n-ai vazut bine si undeva exista un link catre pagina ta. Dar nu. Nu exista nimic care sa indice locul de unde s-a preluat integral un articol cu tot cu poza de prezentare. Cam asa m-am simtit eu acum putin timp cand datorita unei prietene de-a blogului meu m-am pus pe cautat pe internet retete preparate in vase Zepter. Pentru ca eu nu prea aveam postate astfel de retete m-am gandit sa o ajut dand o cautare pe Google, insa la un moment dat gasesc ceva extrem de familiar. Mult prea familiar. O reteta de-a mea copiata si insusita cu nerusinare. De ce sa mai mentionam sursa inspiratiei noastre cand putem sa sarim peste?

Draga mea reprezentant Zepter (iti spun eu ca denumirea corecta este consultant si nu reprezentant), de ce nu prepari tu cu manuta ta o reteta pe care sa o pui pe blogul tau “creatie proprie”? Este mai usor sa arunci pe niste pagini o insiruire de poze cu oale si cratiti, pe care oricum le poate gasi oricine pe site-ul Zepter sau in orice catalog (iti dau si eu un teanc daca mai ai nevoie pentru copy/paste), decat sa pui ceva muncit de tine.

Deci, cu ce vii tu nou? Unde este munca ta? Faptul ca furi cu nerusinare o reteta de la mine crezi ca te ajuta sa vinzi mai multe cratiti? Trebuie sa mai si muncesti putin inainte de a incasa comisonul ala gras de “reprezentant” Zepter. Rusine! Macar daca furai si tu mai cu stil, adica sa mai schimbi in text cate ceva pe ici pe colo. Ai lasat-o pana si pe Maria mentionata in text.

Trafic nu-ti fac cadou ca Mos Craciun a plecat deja, dar pot sa arat reteta originala muncita de mine.

Cand credeam ca m-am linistit primesc un comentariu pe blog, prin care eram anuntata ca cineva participa la un concurs culinar pe Facebook cu alta reteta pregatita de mine. Iar dezamagire si greata.

Ma bucur insa ca situatiile de genul asta au si rezolvare. In primul caz a fost suficient un mail si a disparut tot ceea ce era furat, iar in al doilea caz un mail catre Facebook a dus la stergerea retetei din concursul respectiv.

By the way, foarte prompti astia de la Facebook. Bravo lor!

Doi parinti lupta pentru a-si salva copilul de la moarte. Alaturi de ei lupta si multi oameni buni cu sufletul mare. Bibi mai are doar putin pana la operatia salvatoare. Haideti sa-l ajutam sa nu mai piarda timp pretios pentru viata lui. 

Cuvintele mamicii lui sunt impresionante. Povestea lui Bibi o gasiti aici.

Avem o saptamana frumoasa. Frumoasa pentru ca stradaniile atator oameni minunati incep sa se vada. 
Sambata, 10 decembrie in cadrul emisiunii  ”Observator” de la Antena 1 va intra materialul filmat cu Bibi in cadrul campaniei lor, “Vreau sa ajut”. 
Timp de o saptamana  - 10  -16 decembrie ora 24.00, numarul de  sms 848 va strange bani pentru Bibi. Un SMS costa 2 euro. 

Va rog, asa cum nu v-a rugat nimeni niciodata: spuneti tuturor in saptamana urmatoare despre SMS. Picatura cu picatura, vom face ca oceanul meu de sperante sa se transforme in realitate. Bibi se va face bine, cu ajutorul vostru.

Dana Nalbaru il sustine pe Bibi si i-a compus un cantecel. Pentru mine, ca mama, e sfasietor sa-l ascult. Insa fiecare fraza e atat de adevarata: il vreau pe Bibi sanatos, sa invete sa vorbeasca, sa aiba prieteni, sa mearga la scoala. 

Vreau viata pentru fiul meu!

Oamenii se deosebesc unii de altii prin fapte. Doneaza si tu!

La noi Mos Nicolae a venit din seara asta, caci era cam greu sa dosim o pereche de papagali pana maine dimineata.

Cum a anuntat Maria evenimentul: “Bunica, am primit un papagal cu o cusca!”

I-am cumparat propria foarfeca cand avea putin peste doi ani si de atunci nu se mai opreste din taiat, decupat si tuns. A decupat si taiat in diverse feluri topuri intregi de hartie, a tuns cateva papusi, si-a tuns bretonul si a “tuns” pana si niste pantaloni. Degeaba i-am explicat eu ca ce a facut ea nu e tuns ci taiat, insa a sustinut sus si tare ca a vrut sa-i tunda.

De cand are la gradi un optional de origami, pictura etc toata placerea asta a ei de a taia cu foarfeca a capatat forte impresionante. Aproape ca nu mai gasesc o coala A4 in toata casa, cele colorate deja le-am ascuns si ii dau cu masura, iar postit-urile si carnetelele n-au scapat nici ele. In fiecare zi primim cadou crizanteme, solnite, inimioare si masti, iar daca insist suficient de mult face si curatenie in urma ei.

Are in dotarea proprie cinci foarfeci, doua tipuri de lipici, rola scotch si “ligre” de mai multe forme si marimi. Jucariile devin neinteresante de multe ori in fata unui asemenea arsenal.

O negresa cu o textura umeda inedita pentru mine, care pana la aceasta reteta eram obisnuita cu negrese destul de uscate la interior. Este foarte reusita reteta aceasta si merita incercata.

Pentru aluat avem nevoie de: 6 oua, 250 ml iaurt, 400 g zahar, 12 linguri de faina, 2 linguri cacao, o mana de nuci, stafide, zahar vanilat, esenta rom sau vanilie, 1 lingurita bicarbonat de amoniu stins cu putina zeama de lamaie.

Pentru glazura avem nevoie de: 8 linguri zahar, 2 linguri cacao, 50 g unt, o jumatate ceasca cu apa.

Iaurtul se amesteca cu amoniacul stins si se da deoparte pentru 15 minute.

Galbenusurile se mixeaza cu 200 g zahar, faina si cacao. Adaugam iaurtul, nucile, stafidele si aromele.

Albusurile se bat spuma cu 200 g zahar.

Cele doua compozitii (de galbenusuri si albusuri) se amesteca si se pun la copt intr-o tava tapetata cu hartie de copt.

Negresa se coace la foc moderat pana trece testul scobitorii. Asa arata proaspat scoasa din cuptor.

Glazura este foarte simplu de pregatit. Amestecam toate ingredientele si le tinem pe foc pana cand compozitia se ingroasa. Glazura fierbinte o turnam pe prajitura rece si lasam prajitura sa se raceasca bine inainte de a o taia.

Deasupra am aruncat si o mana de fulgi de migdale ca sa obtin un aspect cat mai apetisant.

O felie delicioasa.

Mi-au placut dintotdeauna eclerele si nu stiu daca cunosc pe cineva caruia sa nu-i placa sa savureze un ecler.

Pentru aluat avem nevoie de: 150 ml ulei, 300 ml apa, 300 g faina, 10 oua, 1 praf de sare.

Pentru crema de vanilie avem nevoie de: 1 l lapte, 1,5 cana zahar, 8 linguri de amidon alimentar sau faina, 200 g unt, esenta de vanilie si coaja rasa de la o lamaie (daca va plac cremele aromate cu coaja de lamaie).

Reteta este usor de facut, in afara de partea cu incorporatul oualor in compozitia de faina, care mie nu-mi place deloc.

Deci, apa cu uleiul se pun pe foc intr-o craticioara pana clocotesc si atunci adaugam sarea si faina in bloc (adica o aruncam pe toata dintr-o data in cratita) si amestecam energic. Dupa ce se formeaza aluatul oprim focul (nu dureaza mult, maxim 1 minut) si se lasa sa se raceasca pentru a putea adauga ouale.

Ouale se adauga pe rand, unul cate unul, pana cand terminam toate cele 10 oua. Asta e operatiunea care mie nu-mi place si care mi se pare destul de obositoare.

Dupa ce terminam de incorporat ouale punem compozitia intr-o punga sau intr-un pos pentru ornat si incepem sa punem aluatul in tava tapetata cu hartie de copt.

Se coc pana se rumenesc frumos la foc moderat in cuptorul preincalzit, dar trebuie sa avem grija sa nu deschidem usa cuptorului in primele 10 minute pentru ca se vor pleosti. Asa arata eclerele proaspat scoase din cuptor.

Cat stau eclerele in cuptor ne ocupam de crema.

Jumatate din cantitatea de lapte se fierbe cu zaharul, iar cealalta jumatate se amesteca bine cu amidonul si se adauga peste laptele cu zahar. Se tine pe foc amestecand mereu cu telul ca sa nu se faca cocoloase. Se adauga untul si oprim focul atunci cand crema nu mai curge de pe tel.

Dupa ce o luam de pe foc adaugam coaja rasa de la o lamaie (niciodata nu o punem cand crema este inca pe foc pentru ca devine amara) si esenta de vanilie. Daca in loc de esenta de vanilie vreti sa folositi pastaie de vanilie, atunci aceasta se taie pe din doua pe lungime si se pune la fiert cu laptele. Dupa ce fierb impreuna cateva minute, pastaia se scoate si se adauga restul ingredientelor.

Crema se lasa la racit.

Gogosile de ecler se taie pe din doua si se umplu cu crema de vanilie. Deasupra eu le-am pus o glazura din ciocolata neagra, adica am topit o ciocolata cu putin lapte pana a devenit fluida. Am pus cate o lingurita de glazura deasupra fiecarui ecler.

Degustatorul sef nu putea sa lipseasca din peisaj. Verdictul a fost unul foarte bun asa ca am primit unda verde sa repet reteta de eclere.

La noi pe strada a picat si lumina, vantul te ia pe sus cand cobori scarile blocului si din cand in cand se aud sunete sinistre ca si cand ar fi inceput sa zboare acoperisurile. Brrr!

Faleza de la On Plonge. Cand venea cate un val mare nici masinile nu se mai vedeau.