articole | comentarii
08Mar

De ce uitam povestile copilariei?

0 Comentarii

Acum cateva zile m-am gandit sa ii spun o poveste fetitei mele la culcare. Si ma pregatesc, ma asez comod langa ea, imi aleg o poveste si dau sa incep. Stupoare! Nu stiu cum sa incep, cu ce sa incep. Iar stau si ma gandesc si parca imi amintesc ceva vag. In acel moment mi-am dat seama ca am uitat povestile copilariei mele pe care n-am crezut ca o sa le pot uita vreodata. Si uite ca totusi s-a intamplat.

Unde este “Punguta cu doi bani”, “Scufita rosie”, “Capra cu trei iezi” si multe altele de care nu imi amintesc acum? De ce am uitat povestile pe care mi le puneam singura sa le ascult la pick-up cand ramaneam singura acasa sau pe care le citeam de nenumarate ori cu placere? Am fost atat de preocupata de atat de multe alte lucruri incat am uitat de niste lucruri simple si de suflet.

Asa ca de acum voi citi povesti! Vreau ca fetita mea sa isi aminteasca cand va fi mare de momentele cand parintii ei ii citeau povesti. Vreau sa aiba o copilarie fericita de care sa isi aduca aminte cu placere.



Sambata, Martie 8th, 2008 la 5:36 pm si este adaugat la Despre nastere si copil. Poti urmari raspunsuri la acest articol prin RSS 2.0 feed. Poti lasa un comentariu, sau trackback de la propriul site.

Leave a Reply