Pentru ca eu cred ca Maria a inghitit destule medicamente alopate pana acum m-am hotarat sa incerc si homeopatia, medicina care functioneaza pe principiul “cui pe cui se scoate” sau mai pe inteles, o substanta administrata in doze mici poate vindeca o boala generata de folosirea in exces a aceleiasi substante.

Ce imi place la homeopatie este ca trateaza omul pe de-a-ntregul, caci pe langa afectiunea fizica este luata in considerare si starea de spirit sau personalitatea persoanei respective. Adica, daca pentru aceeasi afectiune exista mai multe remedii, ti se va prescrie acela care se potriveste cel mai bine cu felul tau de a fi si cu starea ta sufleteasca la momentul respectiv. E ceva nou pentru familia noastra, dar vad ca ne adaptam repede.

Acum vreo trei saptamani incepe Maria mea sa faca febra fara sa aiba nici o alta manifestare, decat cativa muci razleti. Mergem la pediatra, unde diagnosticul este inflamarea osului etmoid din spatele nasului. Ni se recomanda azitromicina, insa pentru ca pediatra noastra prescrie foarte greu antibiotice sau mai bine zis doar cand nu se mai poate altfel, ni se spune sa-i mai scadem febra doua-trei zile si de abia dupa aceea sa incepem administrarea antibioticului (daca nu apare nici o ameliorare).

Daca tot am primit un ragaz de cateva zile m-am gandit ca n-ar strica sa incerc sa o tratez cu homeopate. Asa ca am luat legatura cu un medic homeopat care ne-a dat o schema de tratament. Am inceput sa luam Belladonna si Aconitum pentru febra, pentru tuse Crispus Rumex si Favitusin sirop, iar pentru muci Kalium Bichromicum.

Dupa aproximativ o zi jumate de tratament temperatura Mariei atinsese aproape 40 de grade. Degeaba ii dadeam eu bilute dupa schema recomandata, caci nu reuseam sub nici o forma sa-i scad temperatura. In momentul in care copilul a inceput deja sa aiba frisoane si o culoare ciudata am lasat homeopatele la o parte si am apelat din nou la clasicele Nurofen si Panadol. Bineinteles ca de a doua zi i-am inceput si antibioticul si am scapat copilul de probleme.

Chiar ma simteam vinovata. Adica, copilul meu tipa de durere, febra si alte alea si eu o indopam cu bilute. Asa s-a terminat primul nostru contact cu homeopatia. Da ce, credeti ca m-am lasat asa usor?

Doua saptamani mai tarziu imi vine de la gradinita plina de muci verzi si cu tuse. Pentru ca era Pastele si nu ma puteam apuca sa sun la homeopat, i-am administrat eu Favitusin sirop de tuse, Rumex Crispus tot pentru tuse si Kalium Bichromicum pentru muci. Am avut un succes deplin. In doua-trei zile Maria aproape ca nu mai tusea deloc, iar mucii erau pe sfarsite. Dupa Paste doamna doctor a si vazut-o pe Maria, a mai completat si ea tratamentul cu cateva granule, dar pot sa spun ca a fost un succes deplin.

De ce?

Pentru ca unul din efectele secundare al administrarii de antibiotice este acela ca “omoara”, pe langa bacteriile daunatoare, si pe cele “bune”. Cred ca primele bacterii “bune” distruse de antibiotice sunt cele din flora microbiana a tubului digestiv. Ganditi-va ce efect au antibioticele asupra unui copil de cateva luni, a carui flora microbiana este de abia in formare.

Ma uimeste de multe ori usurinta cu care medicii recomanda antibiotice copiilor, dar si mai tare ma uimesc cazurile in care antibioticul este recomandat absolut degeaba. Pana si o necunoscatoare ca mine, care nu am nici o tangenta cu medicina, stie ca daca copilul are o viroza nu-i trebuie antibiotic. Totusi, aud destul de frecvent de copii care primesc antibiotice atunci cand au o simpla raceala.

Antibioticele folosite pentru tratarea răcelii, fac mai mult rău decât bine, pentru ca ele acţionează doar împotriva bacteriilor, iar răcelile se instalează din cauza infecţiei cu un virus. Deci, daca luam antibiotice în cazul infecţiilor virale putem avea parte de complicaţii la nivelul ficatului şi rinichilor sau de efecte adverse cum sunt greaţa, diareea, durerile de stomac, ameţelile.

Ceea ce vreau eu sa scot in evidenta insa, sunt efectele consumului aiurea de antibiotice la copii.  Le scade imunitatea, se pot declansa unele infectii si există riscul proliferării altor microorganisme din tractul digestiv, cum este candida albicans.

O alta problema poate fi si durata tratamentului. Este o mare greseala sa intrerupi tratamentul copilului la primele semne de ameliorare a bolii, pentru ca atunci cand iei antibioticul o perioada de timp mai mica decat cea recomandata de medic, bacteriile nu sunt distruse ci, dimpotrivă, vor reataca şi mai puternic, pentru că dezvoltă rezistenţă la antibiotic. Acelaşi lucru se întâmplă şi dacă depăşeşti dozele sau durata prescrisă de specialist.

Medicii nu ar trebui să prescrie niciodata antibiotice fără analize de specialitate, insa acest fapt este la ordinea zilei. Antibioticele trebuiesc recomandate în funcţie de bacteriile care au cauzat infecţia, tipul bacteriilor determinandu-se in urma unei antibiograme (expunerea bacteriilor la mai multe tipuri de antibiotic, în medii de cultură, în laborator, pentru a descoperi care este cel mai eficient). Cati medici v-au pus sa faceti mai intai o antibiograma si de abia dupa aceea v-au prescris antibioticul potrivit? Cred ca procentajul este extrem de mic.

Pe mine chiar ma uimeste usurinta cu care pun mana pe pix si scriu repede o reteta. In ultimul timp chiar am tot auzit avertizari pe la programele de stiri cum ca la noi in tara este un consum exagerat de antibiotice, ba chiar a fost la un moment dat un inceput promitator cand nu se mai puteau lua medicamente decat pe reteta, insa n-a fost decat un balon de sapun. Azi, in orice farmacie ai intra, obtii aceste substante extrem de usor si fara sa te intrebe nimeni nimic.

Ceea ce am vrut eu sa evidentiez prin aceasta postare este ca antibioticele sunt extrem de nocive si nu ar trebui prescrise copiilor decat in cazuri justificate. Nu este deloc un lucru bun atunci cand un antibiotic este prescris nejustificat de catre un medic, insa este mult mai rau sa-i administram copilului nostru asemenea substante dupa indicatiile vecinei, mamei, soacrei sau mai stiu eu cui.

Ganditi-va de zece ori inainte de a-i da un tratament bazat pe antibiotice copilului dumneavoastra. Daca aveti un medic pediatru de incredere, care prescrie asemenea substante extrem de greu si dupa ce analizeaza foarte bine situatia, mergeti pe mana lui. Daca insa observati ca medicul nici nu se uita bine la copil, dar pune mana pe pix si scrie reteta, mai ganditi-va! Cereti si o a doua parere.

Ma tot gandesc de cateva zile daca sa ma vaccinez sau nu, asa ca azi mi-am luat laptopul in brate si am inceput sa caut pe internet lucruri bune si rele despre acest vaccin. Am ramas surprinsa de numarul mare al articolelor impotriva vaccinului AH1N1 si de numarul mic spre inexistent al celor pro-vaccinare. Daca citesc aici sau aici si mai arunc un ochi si aici pot sa spun ca sunt de-a dreptul ingrozita. Care-i adevarul fratilor? Cred ca singurele articole bune despre campania pro-vaccinare AH1N1 au aparut de-abia dupa ce a murit actorul Toni Tecuceanu. A fost de ajuns sa moara o persoana publica ca s-a si pornit valul de vaccinari.

Pe doctorul Adrian Streinu Cercel il stimez nespus si intotdeauna am avut incredere in sfaturile sale medicale, insa de data asta parca nu pot sa merg pe mana lui. De ce atatia medici refuza vaccinarea AH1N1? Este atat de suspect ca cei care sunt cei mai informati pana la urma refuza vaccinarea, iar noi, cei fara prea multe cunostinte de ordin medical, trebuie sa ne vaccinam in numar mare. Cand lumea in care traim se invarte numai in jurul intereselor economice, eu una nu pot sa cred ca acest vaccin nu este invaluit in niste interese meschine.

Sotul meu m-a anuntat ca azi se duce sa se vaccineze. Ce sa mai zic. In caz de ceva ramane macar unul care sa creasca copilul. Puteam sa-i zic sa nu se duca?

Eu fac parte din categoria parintilor panicati. Daca Mariei ii este rau mi se face rau si mie instantaneu si de multe ori mi-e mila de sotul meu ca trebuie sa ne faca fata la amandoua. Tot spun ca va trece timpul si ma voi schimba, insa la prima raceala clachez din nou. Cred ca as fi in stare sa-mi vaccinez copilul impotriva tuturor bolilor daca ar fi posibil. Pentru ca asa ceva nu se poate vreau totusi sa va spun cate ceva despre ultimul vaccin, pe care ni l-a recomandat pediatra.

Se numeste Prevenar si este un vaccin pneumococic. El protejeaza copilul de meningita, bacteriemie (prezenta bacteriilor in sange) si pneumonie bacteriemica. Mai ofera protectie si impotriva otitei. Maria a facut o doza la 18 luni si a doua o va face la 24 de luni. Ne-a costat in jur de 290 ron si l-am cumparat de la medicul de familie. Poate in farmacii este mai ieftin. Cand a fost epidemie de viroze in iarna asta am auzit multi medici cum il recomandau. Poate ca spitalele n-ar mai fi fost asa pline daca mai multi copii ar fi fost vaccinati. Se pare ca de la anul va fi inclus in programul national de vaccinare si astfel va fi gratuit.

Cand copchilu’ nostru incepe sa manance de pe jos sau sa linga parchetul, ne putem astepta sa apara si viermisorii intestinali. Am mai auzit de doctori care te fac sa te simti prost cand te duci sa-ti trateze copilul, ca si cum i-am spune noi odraslei sa curete parchetul cu limba din dotare. Probabil nu au copii sau au uitat cum sta treaba cu copiii mici.

Oxiuroza este una dintre cele mai frecvente infectii parazitare la om, iar copiii au cel mai mare risc de a se infecta. Oxiurii sunt niste viermisori de 5-10 mm lungime, albi, care traiesc in intestinul gros unde se si reproduc. Femela gravida migreaza din colon spre anusul copilului, unde elimina toate ouale (aprox.10 000) si apoi moare. Cateva oua vor pluti prin aer, insa marea majoritate raman pe pielea din jurul anusului unde vor ajunge la maturitate in cateva ore. Viermisorii adulti si ouale depuse pe piele produc copilului o mancarime intensa si un mare disconfort.

Oxiuroza apare cel mai des in colectivitati tocmai pentru ca este foarte contagioasa. Ouale de oxiuri raman pe piele cateva ore, iar pe haine si jucarii chiar si doua saptamani. Copiii iau usor infectia unii de la altii cand se joaca, cand baga jucariile sau mainile in gura sau daca nu se spala pe maini inainte de masa.

Cum ne dam seama daca copilul nostru are oxiuri? Unii copii pot sa nu prezinte nici un simptom, insa in general apare o mancarime in jurul anusului, in special in timpul noptii. Asta ar fi primul semn. Dupa aceea trebuie sa fim atenti la scaunul copilului si sa facem un examen coproparazitologic la un laboarator. Daca copilul are oxiuri sunt sanse foarte mari ca toti membrii familiei sa aiba. Asa ca este bine ca toata familia sa faca tratament in acelasi timp, chiar daca nu au semne de infectie.

Nu stiu cum procedeaza altii, insa eu de cand sunt mama imi place sa fiu cat mai informata despre tot ceea ce are legatura cu un copil. Bolile copilariei, cum trebuie imbracat, cum, cat si ce trebuie sa manance, ce trebuie sa faci in caz de… Asa ca sa nu va mirati cand veti gasi pe acest blog tot felul de informatii pe care eu le cosider necesare intr-o familie.

Oreionul este o boala virala acuta, produsa de virusul urlian, care se transmite doar de la om la om. Nou-nascutii sunt protejati in primele 4-6 luni de viata datorita anticorpilor materni. Sezonul oreionului este in lunile ianuarie-februarie. Este specific copiilor de 4-5 ani, dar si celor care sunt dusi la cresa.

Debuteaza cu febra, dureri de gat, dupa care glanda parotida se inflameaza. Umflatura este la inceput intr-o singura parte, dar in 1-4 zile devine bilaterala si fata copilului va avea forma de para. Copilul nu are pofta de mancare, are dureri musculare, dureri de cap, deci o stare generala proasta.

Ce trebuie facut? In primul rand fuga la medic. El este singurul in masura sa recomande un tratament. Fie copilul va fi spitalizat, fie va fi izolat in familie cu repaus la pat si alimentatie de regim. In cazul baietilor, oreionul poate duce la infertilitate, asa ca e bine sa mergem cat mai repede la medic pentru diagnosticare si tratament.

Cel mai bine este sa-i facem prichindelului vaccinul R.O.R. Acest vaccin il protejeaza impotriva rujeolei, oreionului si rubeolei si se face in jurul varstei de un an. Nu stiu cum mai e acum, insa eu tin minte ca l-am platit pentru Maria. Poate intre timp a devenit gratuit. Eu consider ca atat timp cat copilul va fi in colectivitate, unde riscul epidemiilor este foarte mare, acest vaccin este necesar.

Este o boala intestinala cauzata de un parazit microscopic unicelular, numit Giardia intestinalis sau Giardia lamblia. Aceasta parazitoza intestinala este extrem de frecventa la copii, mai ales la cei din colectivitati. De multe ori singurul lucru pe care il observi la copil este ca, desi mananca normal, este slabut. In unele cazuri pot apare dureri de burtica sau diaree. Copilul cu giardioza este agitat, nu se odihneste cum trebuie sau poate face urticarie fara sa fi mancat ceva suspect.

Giardia traieste in intestin si milioane de chisturi se elimina in fiecare scaun al persoanelor infectate. Ulterior, parazitul se va gasi in apa, sol, alimente sau orice suprafata contaminata cu materiile fecale ale persoanelor infectate. Poti sa iei giardia cosumand apa contaminata (fantani, lacuri, piscine), alimente crude contaminate, de la un copil la altul pe cale fecal-orala (pun mana la poponeata, dupa aceea la gura si mai duc si la gura altuia).

Simptomele giardiozei apar cam la 7-14 zile dupa contaminare si este contagioasa atat timp cat parazitul este prezent in materiile fecale. Nu toate persoanele infectate prezinta simptome, insa toate pot raspandi boala. Diagnosticul de certitudine se pune pe baza examenului coproparazitologic si a catorva analize specifice pentru giardia. Medicul este unicul in masura sa hotarasca tratamentul, asa ca nu va tratati copilul dupa indicatiile vecinei de la bloc.

Pentru a preveni giardioza copilul trebuie invatat sa se spele pe maini ori de cate ori vine de afara si intotdeauna inainte de a se aseza la masa. Fructele si legumele trebuie spalate foarte bine inainte de a fi mancate. Copilul trebuie sa bea numai apa plata pentru ca este microbiologic pura.

Amniocenteza consta in prelevarea de lichid amniotic intre a 16-a si a 18-a saptamana de amenoree, adica timpul scurs de la ultima menstruatie. Nu poate fi efectuata mai devreme pentru ca lichidul amniotic nu contine destule celule fetale si oricum nu exista suficient lichid. Daca se face mai tarziu exista un risc crescut de pierdere a sarcinii.

Aceste celule fetale din lichidul amniotic vor fi analizate pentru a li se determina structura cromozomiala. Astfel, putem sti cu certitudine sexul bebelusului, ceea ce ne ajuta in diagnosticarea unor boli ereditare legate de sex si putem depista anomalii cromozomice. Cea mai cunoscuta anomalie cromozomica este trisomia 21 sau sindromul Down. Exista si statistici astfel ca probabilitatea de aparitie a sindromului Down este de 1 caz la 2000-la 28 de ani, 1 caz la 500-la 38 de ani si 1 caz la 100-la 40 de ani. Dincolo de 40 de ani procentajul creste si mai rapid.

Amniocenteza este obligatorie in cazul femeilor care au nascut anterior un copil cu sindrom Down. Este indicata tuturor gravidelor cu varsta de peste 38 de ani sau in cuplurile unde unul din viitorii parinti prezinta o tara familiala grava. Cu ajutorul ei se pot diagnostica si anumite boli ereditare legate de sex, cum sunt hemofilia sau miopatia.

Inainte de a face o amniocenteza, care prezinta un mic risc, se pot efectua doua analize mult mai simple. In primul rand, ecografia din primul trimestru, care ne permite sa masuram latimea cefei bebelusului. Mai exact, este un loc situat intre pielea gatului fatului si vertebrele cervicale. Si mai este si Triplul test. Aceste doua analize permit evaluarea riscului aparitiei sindromului Down, si in consecinta necesitatea efectuarii unei amniocenteze sau nu.

Azi am facut o vizita la pediatra. Maria este foarte bine numai ca mie mi-a intrat in cap ca vreu s-o vaccinez impotriva varsatului de vant si pana nu mi-am indeplinit planul nu m-am lasat. Chiar am fost apreciata ca m-am gandit sa-i fac vaccinul, pentru ca anul acesta este o epidemie de varsat de vant mai mare decat in ceilalti ani. Asa m-a informat doamna doctor si ea cam le stie pe toate. In caz ca vrea cineva sa-l faca, vaccinul se numeste Varilix si costa 140 ron. Am aflat de la alte mamici ca in farmacii este in jur de 160 ron.

Mie mi-a fost tot timpul frica de varsat de vant sau varicela, in termeni medicali. Mi se pare o boala cu manifestari tare urate. Sa stea copilul vreo doua saptamani inchis in casa, acoperit tot de bube la care nu are voie sa umble ca altfel ii raman semne. Cum sa-i explic eu Mariei, care are 1 an si 9 luni, ca nu are voie sa se scarpine? Mai bine pas.

Si daca tot eram la doctor am intrebat si despre borcanelele cu mancare pentru copii. Mi-a confirmat si doamna doctor ca intr-adevar contin conservanti, dar nu e cazul sa imi fac probleme daca copilul mananca doar ocazional. Peste doua saptamani este invitata la fabrica Nestle ca sa vada cum se fac produsele speciale pentru copii. De abia astept urmatoarea vizita la doctor ca sa ne povesteasca.

Triplul test este o analiza de sange care se face intre saptamanile 14 si 18 de sarcina. Cel mai bine ar fi ca acesta sa se faca la 16 saptamani. Fiind doar o analiza de sange nu prezinta nici un risc pentru bebelusul din burtica. In ce consta acest test mai exact. Din sangele gravidei se dozeaza trei hormoni: alfa-feto proteina (AFP), hormonul corionic gonadotrofic (HCG) si estriolul (estrogen produs de placenta).

Tocmai din aceasta cauza se numeste triplu test. Rezultatele acestor trei analize impreuna cu varsta mamei si varsta fatului sunt introduse in calculator si acesta evalueaza riscurile sarcinii respective. Este vorba de riscul statistic de a avea un copil cu sindrom Down sau cu alte anomalii cromozomiale. Trebuie spus foarte clar ca triplul test nu este un diagnostic sau un rezultat 100% sigur. Diagnosticul clar este dat numai de amniocenteza, pe cand triplul test ofera informatii despre un risc statistic.

Triplul test ne spune statistic ce riscuri exista ca bebelusul tau sa aiba sindrom Down. Rezultatul testului se exprima ca un raport. De exemplu 1/250, adica o sansa din 250. Acest test depinde foarte mult de varsta sarcinii si daca un prim test poate avea valori anormale, al doilea poate sa fie absolut normal daca se introduce corect varsta fatului.

Concluzia ar fi ca un rezultat anormal la triplul test nu inseamna neaparat un copil bolnav. Doar amniocenteza permite evidentierea cromozomilor fetali si astfel poate oferi un diagnostic sigur. Insa e greu sa ii explici unei viitoare mame acest lucru. Chiar stiu cateva mamici care nu au avut liniste doua saptamani pana le-a venit rezultatul amniocentezei. Si toate astea din cauza acestui triplu test atat de nesigur, care poate genera mult stres si tensiune intr-un cuplu.