Eu m-am indragostit de niste pui de Shar pei, de care stapanul lor zicea ca s-ar desparti pentru o suma cuprinsa intre 700 si 900 lei. Daca te apropiai de cusca lor imediat se agitau si tare le-ar mai fi placut sa se joace cineva cu ei.

Impresionanta pana la lacrimi era doamna cu baston din imagine care statea in mijlocul celor care vindeau caini si se ruga de toata lumea sa ia cainele ei, o corcitura intre un pekinez si un soricar.

Il dau gratis numai luati-l!

Erau foarte multi puiuti de caini de vanzare.

Un pui de bichon crem la vanzare cu 100 de euro.

Era asa de frig ca mai toti catelusii stateau chirciti.

Papagali superbi de toate culorile si marimile.

Noi de fapt venisem sa cumparam un papagal (trebuia reinoit colectivul de acasa care pierduse unul din membri), dar am ramas sa studiem toate animalutele.

Sectorul cu acvarii. Se pare ca acvaristica are multi fani, caci era foarte bine reprezentata in targ.

Papagalii astia mi-au placut mie mult. Costau 180 lei unul, deci pe o pereche trebuia sa scoti din buzunar destul de mult. N-as putea sa cresc un singur papagal in colivie. Se spune ca daca papagalul este singur invata sa vorbeasca, insa eu prefer sa nu invete niciodata sa vorbeasca decat sa-l tin singur cuc intr-o cusca.

Papagalii erau extrem de bine reprezentati. Toate marimile, toate culorile, numai dragoste sa ai sa le oferi.

Sectorul cu porumbei care mai de care mai grasi si mai frumosi.

Singurul fazan din tot targul, asa ca stapanul lui cerea cu mandrie 200 de lei pe el.

Gaini cu 10 lei bucata, care nu cred ca erau de curte ca prea era mic pretul.

Un cocos superb.

Iepuri de toate marimile si culmea e ca erau extrem de cuminti. Nici un crescator de iepuri nu statea stresat ca-i fuge marfa de pe taraba.

Iepurele din mijloc costa 300 de lei. Era un iepure gigantic, numai ca nu se vede prea bine in fotografia mea.

Ne-a placut atat de mult atmosfera de acolo ca de-abia asteptam sa revenim.

Toata aceasta operatiune incepe cu mulsul vacilor din dotare, dupa care laptele este pus in acest imens ciubar. Se adauga cheag si se acopera cu paturi pentru a crea o temperatura propice formarii casului.

Aici Mugur verifica daca s-a prins casul.

Dupa ce casul s-a format se ia o bucata mare de tifon si cu ajutorul ei se strange.

Se scoate tifonul plin de cas din ciubar si se pune la scurs.

Ei, dar nu se lasa pur si simplu la scurs, ci se ia si se apasa cu niste instrumente speciale. Tot laptele care se scurge astfel este adunat si din el se va obtine untul.

E nevoie de forta ca sa faci asa ceva, iar acestui om nu-i lipsea. Era numai muschi.

Dupa ce casul s-a scurs bine se ia tifonul si se agata pana a doua zi, iar laptele obtinut anterior din scurgerea casului se pune in untar sau putinei si prin batere se obtine untul. Untarul sau putineiul este vasul inalt si subtirel din colt.

Dupa ce casul a stat o zi atarnat in cui se pune frumos in aceste forme din lemn, unde va sta la fermentat 12 zile (se aseaza cas peste cas pana se umple forma din lemn).

Cand au trecut cele 12 zile casul fermentat se scoate si se trece prin masina de tocat electrica, i se adauga sare dupa gust si se framanta.

Acum s-a transformat in branza de burduf, care se poate pune in basica de porc (vezica urinara) sau coaja de brad (coaja de brad se fierbe pentru a se inmuia si a fi usor de modelat). In acest moment al explicatiilor am fost condusi sa vizitam “hruba” in care se pastreaza produsele finale.

Locul in care se pastreaza branza trebuie sa fie rece (temperatura constanta) si cu o anumita umiditate.

Acum sa revenim la zerul ramas in ciubar dupa ce s-a scos tifonul plin de cas. Acesta se pune la fiert intr-un ceaun maret si de aici va rezulta urda.

Dupa ce s-a scos urda sa nu credeti ca s-a terminat procesul. Urmeaza jintita, adica un fel de iaurt amestecat cu frimituri de branza (nu stiu daca am explicat corect ca eu una de la urda incolo nu pot sa gust nimic, insa ceilalti au fost foarte incantati de toate produsele).

Ca sa obtii jintita trebuie sa lasi sa fiarba acel zer ramas dupa ce s-a scos urda si alternativ sa adaugi in acest zer fierbinte cate o cana de zer rece.

Cam asa arata procesul de fabricatie al jintitei. Se poate vedea si fumul care ne inconjura pentru ca toate aceste operatiuni se desfasoara inauntru, iar focul care le ajuta de asemenea.

Fiul lui Mugurel ne-a pregatit imediat bulz pe jar (din pacate n-am reusit sa-l mancam ca ne-am dus acolo ghiftuiti).

In curtea imensa care inconjoara stana traiesc in armonie porci, vaci, caini, cai si gaini. Aici avem un porc fericit dupa ce a mancat niste zer.

Spre fericirea ei, Maria a fost linsa de un vitel.

Cam asta a fost vizita noastra la stana. Ne-a placut tare mult si sper sa revenim acolo si la anul.

Zici ca au trecut popoarele barbare prin clubul Megalos.

Multa, multa mizerie.

Lemne aruncate peste tot. Megalosul se transforma pe timpul iernii intr-un fel de groapa de gunoi.

Promenada de la Cazino Mamaia.

Unele magazine din zona Cazino Mamaia si-au lasat marfa pe rafturi. In noul sezon doar o sterg de praf si gata, e numa’ buna de vandut.

Tarabe rasturnate.

Din nou multa mizerie.

Aici sunt costumele de baie care vor fi la moda vara asta. Deocamdata se odihnesc pe umerase.

Jucarii de plaja aruncate peste tot.

Un magazin de incaltaminte plin de marfa. Ca e plin de marfa n-ar fi nici o problema, da’ de ce trebuie sa fie asa o debandada inauntru? Da un aspect tare urat statiunii.

Terase goale si murdare.

Deci, pentru cei care vor sa vina iarna la mare, asta e ceea ce vor gasi.

Am fost placut surprinsi de bancutele instalate la tot pasul, care te imbiau sa te asezi pe ele pentru a admira pestii.

Va las sa admirati fotografiile fara sa fac eu prea multe comentarii de prisos.

Pe langa vietati marine muzeul are amenajate tot felul de “colturi din natura” animate cu sunete. In momentul in care te apropii de aceste spatii amenajate, incep sa se auda si sunetele specifice.

Acestia sunt enoti. Stiu sigur. De restul nu ma intrebati cum se numesc pentru ca nu prea i-am nimerit. Unde ziceam si eu ca vad o bufnita de fapt era o buha si multe alte denumiri complet altele decat ceea ce stiam eu.

O mare surpriza pentru Maria a fost descoperirea unui loc de joaca pentru copii. Frumos amenajat, primitor, curat si gratis. Nu-i asa ca arata foarte bine?

Pestele uscat mirosea asa de bine ca iti venea sa rupi o bucata din el.

La final o reteta de bors de peste ca in Delta.

S-a lasat si cu ceva scufundari, insa intrerupte de constiinciosul salvamar, care fluiera ca descreieratul de pe mal. Daca si aproape de mal si pe o mare atat de linistita te poti ineca, atunci nu stiu ce sa mai zic.

Excursia am terminat-o cu o vizita la o “gogoserie cu gratuitati” din Eforie Nord.

Ne-am mancat gogosile delicioase admirand privelistea care ne-o oferea plaja aglomerata .

Va mai amintiti de Targul din Rucar? Anul acesta am avut o mare surpriza cand am dat navala la standul cu gogosi. Le duceam dorul gogosilor alora de aproape un an, iar placerea savurarii lor mi-a fost de nu stiu cate ori multiplicata cand doamna de acolo mi-a spus cu incantare ca ziarul local a preluat poze de pe blogul meu, cu ei si faimoasele gogosi. Bineinteles ca am fost recompensata trei duminici la rand cu o multime de gogosi gratis, iar faptul ca am adus un strop de fericire in casele unor oameni pe care nu-i cunosc m-a uns la suflet.

In prim plan este domna Draganescu, care este o adevarata comercianta.  Cred ca este de ajuns sa cumperi prima data de la ea si Duminica viitoare cand te duci ea te recunoaste. Este mereu vesela si eu cred ca ii place ceea ce face.  Mi-a spus ca dansa este din Cetateni, judetul Arges, iar Rucarul nu este singurul loc unde isi vinde marfa.

Doamna Draganescu este secondata indeaproape de acest domn, care mi-a spus vesel ca “el le tine in brate pe toate”, referindu-se la doamnele din echipa.

El manuieste cu maiestrie niste tepuse lungi si are mare grija sa nu se arda delicioasele gogosi. Ia uitati aici cu cata usurinta le manevreaza.

Se lucreaza la foc continuu , iar fetele care lucreaza aluatul n-au timp de odihna.

Nu acelasi lucru se poate spune despre concurenta, unde se cam someaza.

Aici treaba merge din plin.

Maria este fanul numarul 1 al gogosilor si nu se lasa pana nu mananca una intreaga.

Ia uite ce mandre sunt doamnele de gogosile lor.

Maria nu pierde nici o ocazie de a savura inca o gogoasa.

Daca ajungeti Duminica prin Rucar sa nu ratati Targul care se tine acolo, pentru ca este un eveniment special.

La aceasta microrezervatie cred ca pasarile de pe lac sunt singurele fericite.

Dupa cum spuneam, confortul vizitatorilor este mult sporit fata de anii precedenti.

Maria trebuia sa se catere putin, ca altfel plimbarea nu avea nici un farmec.

Cu cateva luni in urma erau mai multi struti, dar acum nu mai sunt decat doi. Dupa conditiile in care stau este de inteles.

Poneii sunt preferatii Mariei. Nu putem sa plecam de acolo fara a executa o plimbare in spatele micului ponei.

Observati cat este de serioasa.

Muflonii au fost in sfarsit mutati intr-un tarc mai mare. Aleluia.

Curajul Mariei de a se apropia de ponei si cai ma uimeste. Ea chiar se duce aproape sa le dea sa manance. Noroc ca o tine taica-su, ca altfel era de gatul lui.

O lebada gratioasa si…

un pelican zburlit.

Aici de-abia am reusit sa surprind un cadru cu mai multi pelicani. Se grabeau sa se ascunda.

Microrezervatia s-a imbogatit si cu cateva masinute pentru plimbari pe alei. Bineinteles ca totul este contra cost si, in paranteze fie spus, nu mi s-a parut deloc ieftin.

Am reusit sa fotografiez pelicanii de la inaltimea unui foisor.

O vedere de ansamblu.

Dupa cum va spuneam, imbunatatirile pentru vizitatori sunt foarte bune. Au aparut si doua locuri de joaca pentru copii.

Am reusit sa surprind aterizarea unui pelican imens. Era ireal de mare.

Paunul s-a infoiat pentru a fi admirat. Daca ati putea vedea cat de putin spatiu are la dispozitie.

Gardurile astea ma deprima.

Ca o mica concluzie: vizitez acest loc de cand eram in gimnaziu si credeti-ma ca nu s-au schimbat prea multe de atunci, in ceea ce priveste confortul animalelor. Poate ca e mai bine ca delfinul Mark a murit. Macar el a scapat.

M-am ingrozit cand am vazut unde puteau sa pescuiasca domnii respectivi si imediat dupa aceea m-am intristat pentru ca nici unul nu a luat macar un pet sa-l duca la tomberon.

Lacul Siutghiol e bun ca-ti ofera distractie gratis, dar de ce sa te obosesti strangand mizeria din fata nasului? Mi-e sila!!! Ce daca nu ai facut tu mizeria respectiva? Iti cade ceva daca te apleci? Pacat de tara asta frumoasa, caci unii oameni care o locuiesc sunt de toata jena.

Cred ca pestele prins a fost de-a dreptul delicios!

Sa va fie de bine si sa mai veniti si alta data!

Daca mi-ar fi spus cineva ca voi ajunge anul asta inca o data la munte, i-as fi zis ca e nebun. Si nu oriunde la munte, ci in locul pe care eu il iubesc din tot sufletul. Am plecat la drum intr-o zi frumoasa si am avut parte numai de zile insorite tot week-end-ul.

Am ajuns in Saticul meu drag si prima oprire am facut-o la tanti Lica, femeia care e neschimbata de cand o cunosc. Nu pot sa spun ca o cunosc de foarte mult timp, insa ea e la fel ca acum sase ani, inclusiv in aceleasi haine. Ca o mica paranteza vreau sa spun ca este aceeasi garderoba si vara si iarna. Aceste minunatii se aflau in curtea ei.

Cainele asta frumos este tot al ei.

Mi-am revazut bradutii plantati asta-vara.

Am facut cunostinta si cu vacuta lui nea Ion, care a coborat de la munte pentru iernat.

Nu a scapat de mine pana nu i-am fotografiat boticul.

Pisica cu ochi albastri se uita mirata la mine.

Bineinteles ca nu putea sa lipseasca un gratar inveselit de culoarea legumelor din frigarui.

O placinta cu mere la final.

A doua zi, pentru ca era Duminica, am prins Targul din Rucar, cu branzeturile specifice zonei. Branza in coaja de brad e la mare cautare pe aici.

Nu puteam sa ratez gogosile de la targ. Am scris si asta-vara despre ele si de-abia asteptam sa mananc din nou.

Sunt delicioase gogosile astea, iar pretul lor este de 1 ron.

Lumea pestrita de prin targ.

Vacile stationau pe mijlocul drumului.

Drumul de intoarcere. Ce e bun se termina mult prea repede, nu-i asa?