Dupa atatea prajituri cu crema, cozonaci si alte dulciuri sofisticate pentru sarbatori cred ca merge de minune un foietaj cu visine. Am gasit visine congelate la un pret foarte bun in Auchan, unde obisnuiesc sa cotrobai prin frigiderele cu fructe si legume congelate. Imi place mai ales ca pot sa-mi pun singura ce cantitate vreau si nu mai spun ca de-abia astept sa ma joc cu cupa aceea speciala (i-am uitat denumirea acum). Saptamana trecuta am luat de acolo spanac congelat pentru placinta cu spanac si am vazut si un amestec de tot felul de fructe cu care inca ma gandesc ce as putea sa fac.

Reteta pentru aluatul foietajului este identica cu cea de la foietajul cu mere.

Am pus un pahar cu apa, un praf de sare si faina cat cuprinde. Am framantat aluatul pana am obtinut o bila de aluat elastic, pe care l-am impartit in patru si am inceput sa intind pe rand foi foarte subtiri.

Am ridicat putin de foaie ca sa se vada grosimea ei.

Am uns foile cu unt de consistenta moale. Este bine ca untul sa nu fie topit de tot.

Foaia unsa.

Am impaturit foaia, ungand in continuare laturile intoarse.

Am tot impaturit foaia pana am obtinut un pachetel.

Visinele le-am lasat sa se decongeleze in voie in frigider, dupa care le-am pus putin pe foc cat sa mai iasa putin sucul din ele. Daca nu scot o parte din sucul lor, atunci cand sunt la cuptor sucul curge in tava si se caramelizeaza pana se arde sub foietaj. Peste visine am aruncat 2-3 plicuri de zahar vanilat si o mana de zahar tos.

Am intins primul aluat de foietaj astfel incat sa fie lung si foarte putin lat.

Am pus un sir de visine si dupa aceea am rulat foaia, iar ruloul obtinut si-a luat locul pregatit in tava cu hartie de copt.

Pentru ca la inceput am impartit aluatul in patru, am obtinut patru rulouri. In tava am uns cu unt foietajele cu visine si le-am bagat in cuptorul incins la 200 de grade Celsius.

Se tin la cuptor pana se rumenesc frumos. La noi au produs un wow imediat si un krantz repetat ceva timp. Maria m-a felicitat in stilul ei:

Mami, foietajul cu visine nu este bun, este foarte bun! Nu este foarte bun, este si mai bun!

O negresa cu o textura umeda inedita pentru mine, care pana la aceasta reteta eram obisnuita cu negrese destul de uscate la interior. Este foarte reusita reteta aceasta si merita incercata.

Pentru aluat avem nevoie de: 6 oua, 250 ml iaurt, 400 g zahar, 12 linguri de faina, 2 linguri cacao, o mana de nuci, stafide, zahar vanilat, esenta rom sau vanilie, 1 lingurita bicarbonat de amoniu stins cu putina zeama de lamaie.

Pentru glazura avem nevoie de: 8 linguri zahar, 2 linguri cacao, 50 g unt, o jumatate ceasca cu apa.

Iaurtul se amesteca cu amoniacul stins si se da deoparte pentru 15 minute.

Galbenusurile se mixeaza cu 200 g zahar, faina si cacao. Adaugam iaurtul, nucile, stafidele si aromele.

Albusurile se bat spuma cu 200 g zahar.

Cele doua compozitii (de galbenusuri si albusuri) se amesteca si se pun la copt intr-o tava tapetata cu hartie de copt.

Negresa se coace la foc moderat pana trece testul scobitorii. Asa arata proaspat scoasa din cuptor.

Glazura este foarte simplu de pregatit. Amestecam toate ingredientele si le tinem pe foc pana cand compozitia se ingroasa. Glazura fierbinte o turnam pe prajitura rece si lasam prajitura sa se raceasca bine inainte de a o taia.

Deasupra am aruncat si o mana de fulgi de migdale ca sa obtin un aspect cat mai apetisant.

O felie delicioasa.

Mi-au placut dintotdeauna eclerele si nu stiu daca cunosc pe cineva caruia sa nu-i placa sa savureze un ecler.

Pentru aluat avem nevoie de: 150 ml ulei, 300 ml apa, 300 g faina, 10 oua, 1 praf de sare.

Pentru crema de vanilie avem nevoie de: 1 l lapte, 1,5 cana zahar, 8 linguri de amidon alimentar sau faina, 200 g unt, esenta de vanilie si coaja rasa de la o lamaie (daca va plac cremele aromate cu coaja de lamaie).

Reteta este usor de facut, in afara de partea cu incorporatul oualor in compozitia de faina, care mie nu-mi place deloc.

Deci, apa cu uleiul se pun pe foc intr-o craticioara pana clocotesc si atunci adaugam sarea si faina in bloc (adica o aruncam pe toata dintr-o data in cratita) si amestecam energic. Dupa ce se formeaza aluatul oprim focul (nu dureaza mult, maxim 1 minut) si se lasa sa se raceasca pentru a putea adauga ouale.

Ouale se adauga pe rand, unul cate unul, pana cand terminam toate cele 10 oua. Asta e operatiunea care mie nu-mi place si care mi se pare destul de obositoare.

Dupa ce terminam de incorporat ouale punem compozitia intr-o punga sau intr-un pos pentru ornat si incepem sa punem aluatul in tava tapetata cu hartie de copt.

Se coc pana se rumenesc frumos la foc moderat in cuptorul preincalzit, dar trebuie sa avem grija sa nu deschidem usa cuptorului in primele 10 minute pentru ca se vor pleosti. Asa arata eclerele proaspat scoase din cuptor.

Cat stau eclerele in cuptor ne ocupam de crema.

Jumatate din cantitatea de lapte se fierbe cu zaharul, iar cealalta jumatate se amesteca bine cu amidonul si se adauga peste laptele cu zahar. Se tine pe foc amestecand mereu cu telul ca sa nu se faca cocoloase. Se adauga untul si oprim focul atunci cand crema nu mai curge de pe tel.

Dupa ce o luam de pe foc adaugam coaja rasa de la o lamaie (niciodata nu o punem cand crema este inca pe foc pentru ca devine amara) si esenta de vanilie. Daca in loc de esenta de vanilie vreti sa folositi pastaie de vanilie, atunci aceasta se taie pe din doua pe lungime si se pune la fiert cu laptele. Dupa ce fierb impreuna cateva minute, pastaia se scoate si se adauga restul ingredientelor.

Crema se lasa la racit.

Gogosile de ecler se taie pe din doua si se umplu cu crema de vanilie. Deasupra eu le-am pus o glazura din ciocolata neagra, adica am topit o ciocolata cu putin lapte pana a devenit fluida. Am pus cate o lingurita de glazura deasupra fiecarui ecler.

Degustatorul sef nu putea sa lipseasca din peisaj. Verdictul a fost unul foarte bun asa ca am primit unda verde sa repet reteta de eclere.

Rasfoind un blog drag mie mi-au picat ochii pe o reteta de negresa si imediat cum am avut putin timp liber am si prestat-o. Dandusa are mare dreptate in felul cum descrie aceasta negresa:

Frageda, aromata si foarte usor de facut!

Avem nevoie de: 200 g unt, 430 g zahar, 3-4 linguri cacao, 250 ml lapte, 3 oua, 400 g faina, 1 praf de copt, 3 linguri ulei, 1 fiola esenta de rom, 1 zahar vanilat, o mana de stafide (optional).

Untul, zaharul, zaharul vanilat, cacaoa si laptele se pun intr-o cratita pe foc pana se topesc ingredientele. Se lasa sa se raceasca, apoi se adauga restul: ouale, faina, praful de copt, uleiul si esenta de rom. Eu am aruncat in compozitie si o mana de stafide, asa ca un mare fan stafide ce sunt. Daca nu va plac stafidele mai bine sariti peste etapa asta.

Se amesteca bine cu telul toate ingredientele si apoi se pun intr-o forma cu hartie de copt. Poate fi o forma de briose, de chec, de prajitura sau de tort.

Negresa se coace la foc potrivit aproximativ 25 de minute.

Ce usor se desprinde de pe hartia de copt.

In sectiune se poate vedea cat este de pufoasa. Pacat ca nu se si poate simti cat este de gustoasa reteta asta, dar pentru asta va trebui sa o pregatiti voi.

Eu una sunt fan baclavale de cand ma stiu. Cred ca la fel cum prietena mea turcoaica tanjea dupa cozonac tot asa salivam eu dupa baclavale. Este prima data cand fac baclavale si chiar sunt incantata de rezultat. As zice ca extrem de importante la aceasta reteta sunt foile si tocmai din acest motiv am cautat foi speciale pentru baclava, pe care le-am gasit la un magazin turcesc.

Avem nevoie de: 500 de grame de nuca macinata sau fistic, 2-3 batoane de scortisoara, 1 lingurita scortisoara praf, 5-6 cuisoare intregi (daca va place aroma de cuisoare), 1 praf de nucsoara macinata, 500 g zahar, 1 l apa, zeama de la o lamaie, un pachet de 500 g cu foi subtiri de placinta sau foi speciale pentru baclava, 200 g unt pentru uns foile.

Daca inlocuim untul cu margarina aceasta reteta devine o foarte buna prajitura de post.

Nuca o macinam mai mare si o amestecam bine cu scortisoara praf si nucsoara, iar untul il topim pentru a putea unge cu el foile de baclava.

Tava o ungem cu unt topit si incepem sa punem foile de baclava. Primul strat e alcatuit din 3-4 foi pentru ca stratul de la baza trebuie sa fie mai gros. Punem cate o foaie, ungem cu unt si adaugam urmatoarea foaie. Toate foile trebuiesc unse cu unt.

Punem primul strat din amestecul de nuca avand grija sa nu punem mult, ci cat sa se acopere foaia cat de cat.

Repetam operatiunea pana terminam foile si compozitia de nuca, numai ca urmatoarele straturi vor avea cate 2 foi de baclava.

Este bine sa ne punem deoparte de la inceput 2 foi pentru pus deasupra prajiturii, astfel incat sa nu avem surpriza la final ca ne-a mai ramas o singura foaie si nu avem cu ce acoperi baclavaua.

Aceasta prajitura se taie cand este cruda in patratele sau romburi, dupa preferinta fiecaruia, si de-abia dupa aceea se pune la copt la un foc potrivit (mai mult spre mic) pana ce se rumeneste frumos. Se scoate din cuptor si se lasa la racit.

Pentru sirop punem la fiert zaharul impreuna cu batoanele de scortisoara si cuisoarele intregi. Siropul se fierbe pana ce observam ca nu mai este apos, ci a devenit un sirop legat. Daca vi se pare ca nu este destul de dulce puteti sa mai adaugati zahar. Noua nu ne plac prajiturile foarte dulci cum sunt cele din comert, mai ales baclavalele care efectiv iti fac gura punga cu dulceata lor.

Oprim focul si cand siropul este caldut adaugam zeama de lamaie. Eu am pus in sirop dupa ce l-am luat de pe foc si cateva rondele de lamaie si am avut surpriza ca acestea sa capete un aspect lucios si un gust foarte bun. Cu ele am decorat tava de baclava.

Indepartam din sirop batoanele de scortisoara si cuisoarele si il turnam fierbinte peste baclavaua rece. Putem sa procedam si invers, adica sa turnam siropul rece peste baclavaua fierbinte, dar niciodata nu punem sirop fierbinte peste baclava fierbinte ca sa nu se incruzeasca.

Tava cu baclava trebuie sa o lasam intr-un loc racoros pana a doua zi pentru a se insiropa bine toate straturile si astfel sa o putem savura la maxim.

Aici se vad bine straturile succesive de nuca si foi. La noi toata familia a cerut bis.

Dupa ce-am descoperit aceasta reteta de gogosi toata familia mea a cerut bis. Sotul meu a fost atat de incantat si a mancat cu o asemenea pofta, incat mi-a fost teama sa nu i se aplece.

Avem nevoie de: 700 g faina, 40 g drojdie proaspata, 4 galbenusuri, 300 ml lapte, 120 g unt, coaja rasa de la o lamaie, 1 fiola  esenta de vanilie, 20 g zahar, 1 praf de sare, ulei pentru prajit gogosile, zahar pudra pentru pudrat.

Pentru ca nu stiam cate gogosi ies din aceste cantitati, la final m-am trezit cu doua platouri cu varf de gogosi, asa ca daca faceti pentru 3-4 persoane eu zic ca jumatate de reteta este de ajuns.

Drojdia se freaca cu zaharul pana se lichefiaza, dupa care se adauga untul topit, galbenusurile, laptele caldut, mirodeniile, praful de sare si faina.

Se amesteca bine si aluatul obtinut il lasam sa se odihneasca 10-20 de minute.

Cu ocazia asta i-am facut inaugurarea noului meu set de forme. Maria astepta de ceva timp momentul asta, asa ca va dati seama cine a fost mana intai la modelatul gogosilor.

Intindem o foaie de 1 cm grosime, o decupam in diferite forme, pe care le lasam iar la crescut 10-15 minute.

Pentru copii este o mare bucurie si distractie sa ajute la modelat.

Prajim gogosile in baie de ulei, iar dupa ce se racoresc putin le tavalim prin zahar pudra.

Mica mea gospodina de-abia astepta sa se joace cu zaharul pudra si nu s-a dat jos de la masa pana n-a pudrat si ultima gogoasa.

Acum trebuie sa si degustam ce-am muncit, nu-i asa?

Reteta asta am gustat-o mai intai intr-o sala de teatru. O sa radeti, dar eram la teatrul de papusi si prietena mea Dandusa adusese aceste minunate clatite pentru Crinuta. Bineinteles ca Maria a primit si ea una, pe care culmea n-a vrut sa o manance, si uite asa am ajuns eu sa mananc clatite la teatru. M-am indragostit de reteta de clatite din prima si le repet ori de cate ori ne este pofta de ceva dulce (cam des in ultimul timp ar spune sotul meu).

Avem nevoie de: 3 oua, 3 linguri de zahar, 3 lingurite de ulei, 1 zahar vanilat, 1,5 cana lapte, 1,5 cana faina, 1/2 lingurita praf de copt si un praf de sare.

Se ia copilul din dotare si se pune la treaba. Nu trebuie decat sa amestece temeinic toate ingredientele. Maria de-abia asteapta sa ma ajute la treburi de-astea. Clatitele se prajesc intr-o tigaie antiaderenta fara adaos de ulei. La partea cu prajitul am prestat eu ca n-am curaj sa o las pe ajutoarea mea, desi Maria n-ar refuza.

Se pot manca cu gem, branza de vaci, crema de ciocolata sau puteti face orice alte combinatii. Noi le-am mancat cu ciocolata rasa pe deasupra. Am ales o ciocolata neagra si a mers de minune cu delicioasele clatite.

Maria isi lingea si degetele ca sa fie sigura ca nu pierde nici un fir de ciocolata.

Am ales un aluat de briose de aici si tot ce am facut a fost sa ma joc.

Am pus mai intai aluat cu cacao in forma de ursulet.

Am completat ursuletul cu aluat fara cacao.

Cateva migdale maruntite puse la baza formei dreptunghiulare.

Doua linguri de gem de caise aruncate deasupra aluatului.

Aici niste dulceata de fructe de padure.

Formele mele proaspat scoase din cuptor. Se vede cum marginile prajituricilor erau deja desprinse de forme. Secretul sta in ungerea cu grasime a formelor inainte de a turna aluatul in ele.

Sunt asa de incantata de noile mele formite de silicon. E clar ca trebuie sa-mi mai cumpar. La magazinul de unde le-am luat mai aveau si in forma de elefant. Trebuie sa ma uit mai atent prin rafturi ca cine stie ce mai gasesc. Oricum eu aveam deja pe wishlist niste forme din silicon pentru briose si o forma inimioara, descoperite de mine la Kitchenshop.

Maria a fost atrasa de ursulet. Nu s-a lasat pana nu l-a mancat pe tot.

Reteta de gogosi simple am gasit-o din intamplare pe internet (nu mai stiu sursa sigura) intr-o zi in care mi-era o pofta cumplita de gogosi. Mi s-a parut o reteta extrem de usoara, iar rezultatul nu mai spun. Delicios!

Avem nevoie de: 500 g faina, 40 g drojdie proaspata, 2 oua, 150 ml lapte, 50 g unt, coaja rasa de la o lamaie, 2 plicuri zahar vanilat, 50 g zahar, 1 praf de sare, ulei pentru prajit gogosile, zahar pudra pentru pudrat.

Drojdia se freaca cu zaharul pana se lichefiaza, dupa care se adauga untul topit, ouale, laptele caldut, mirodeniile, praful de sare si faina. Daca simtiti ca mai este nevoie de faina se mai poate adauga pana ce aluatul se desprinde de pe maini. Se amesteca bine si aluatul obtinut il lasam la crescut 20-30 de minute. Intindem o foaie groasa, pe care o decupam cu o forma sau cu un pahar din dotare in cazul in care nu dispunem de forme.

Gogosile decupate le lasam iar la crescut 15-20 de minute, dupa care le prajim in baie de ulei. Este bine ca uleiul sa fie bine incins, pentru ca altfel gogosile se vor imbiba cu ulei.

Gogosile mele gata prajite si pudrate cu zahar. Am taiat o gogoasa ca sa vedeti si o sectiune.

Sa le savurati sanatosi!

Ce ziceti de un foietaj cu mere demential de bun? Eu cand execut reteta asta se bat turcii la gura noastra. Este perfect acum dupa Paste, cand simtim nevoia de un desert racoros.

Avem nevoie de: 1,5 kg mere, 1-2 lingurite de scortisoara, 3-4 linguri de zahar, 2 pliculete zahar vanilat, aproximativ 300 g unt, faina alba cat cuprinde, 300 ml apa, un praf de sare.

Merele le curatam de coaja si le taiem cubulete. Eu am observat ca merele taiate cubulete au o aroma si un gust mult mai bun in placinta, decat cele date pe razatoare. De fapt, aproape ca numar pe degetele de la o mana de cate ori am chinuit merele pe razatoarea mare. Cred ca toate datile alea au fost cand eram la mama acasa si ma mai ruga sa o ajut atunci cand facea placinta cu mere.

Dupa ce merele au fost taiate in cubulete presaram deasupra lor zaharul (am dat o cantitate orientativa, dar voi o puteti modifica in functie de gustul vostru) si zaharul vanilat.

Acest amestec il punem la foc pana da in cateva clocote pentru ca merele sa inceapa sa scoata o parte din sucul lor. Nu putem pune merele crude intre foile de foietaj pentru ca si-ar lasa mult prea mult suc, iar foile nu s-ar coace cum trebuie.

De-abia dupa ce am luat merele de pe foc putem adauga scortisoara si le lasam la racit.

Ia uitati cata zeama si-au lasat merele. Cand le vom pune intre foile de foietaj vom folosi o paleta cu gaurele, pentru a lua cat mai putin din acest suc.

Dupa ce am lasat merele la racorit ne putem ocupa si de foietaj. Foile sunt atat de simplu de facut, mai ales ca eu una am un ajutor de nadejde. Maria este prima la uns foile cu unt. Modul de preparare al foilor este acelasi ca la placinta macedoneasca cu spanac, numai ca la foietaj avem unt in loc de untura si apa in loc de vin. Am scris pasii de urmat si aici, pentru a va fi mai usor.

Deci, apa o amestecam cu sarea si faina cat cuprinde pentru a rezulta un aluat potrivit. Aluatul il impartim in doua bucati din care vom intinde doua foi. Untul trebuie sa fie la temperatura camerei pentru a-l putea intinde pe foaie. Cu jumatate din cantitatea de unt vom unge o foaie si cu cealalta jumatate a doua foaie.

Trebuie sa pastram vreo doua linguri de unt pentru la final, ca sa ungem placinta pe deasupra.

Dupa ce am uns foaia cu unt incepem sa o impaturim, ungand in acelasi timp si laturile pe care le intoarcem. Foile acestea mari le impaturim pana obtinem doua pachetele. Le bagam la frigider pentru a se odihni un pic.

Scoatem prima foaie de foietaj de la frigider, o intindem cu sucitorul si dupa aceea o aranjam frumos in tava, astfel incat marginile sa iasa in afara. Punem compozitia peste foaie, iar deasupra venim cu a doua foaie si ii unim marginile ca sa nu iasa compozitia.

Intepam placinta cu furculita si o ungem cu putin unt topit. O bagam in cuptorul incins pentru apoximativ o ora. Daca aveti un cuptor mai performant este posibil ca 40 de minute sa-i fie de ajuns. Ca idee, trebuie tinuta in cuptor pana se rumeneste frumos.

Iti vine sa mananci cu ochii foietajul asta cu mere, atat de frumos este rumenit la final.

Foietaj cu mere crocant la exterior, iar la interior o umplutura care isi pastreaza forma si totusi se topeste in gura. Este meritul merelor taiate cubulete si nu date pe razatoare.