Dupa ce de o vreme incoace tot citesc despre vaccinuri ca nu sunt bune, despre nu stiu ce sirop Nurofen care se retrage din farmacii, de biberoane care contin Bisfenol A si se retrag de pe piata, acum dau peste un articol despre mancare pentru bebelusi contaminata.

WTF, oare cand n-o sa mai aud despre produse extrem de nocive, dar la cativa ani diferenta dupa ce eu le-am folosit intens? Si poate nici nu m-as supara asa tare daca as folosi eu produsele respective, insa eu imi cresc COPILUL cu ele. Mi se pare ireal ce se intampla. Mai bine ii dadeam sa manance de la McDonalds, ca nu cred ca era asa o mare diferenta.

Acum aflam  ca s-au gasit cantitati de arsenic si alte toxine provenite din pamant in produsele alimentare destinate bebelusilor. Substantele nocive au fost descoperite în mancarea de la HiPP, Nestle, Organix si Holle, dar reprezentantii marcilor sustin ca acestea sunt in cantitati atat de mici incat nu supun copiii la nici un fel de risc.

Asta sa i-o spuneti cui vreti voi si sa va hraniti voi copiii cu produsele respective! Si cand ma gandesc ca acum trei ani scriam un articol plin de multumiri la adresa celor care au inventat borcanelele cu mancare, iar cateva zile mai tarziu auzeam prima data ca ar fi ceva in neregula cu ele. Macar atunci era vorba de niste conservanti si nu de arsenic, cadmiu si plumb.

Pentru mine e derutant ceea ce se intampla. Parca imi pierd reperele si nu mai stiu ce e bine si ce nu. Ca si cum albul devine negru si lumea se intoarce cu fundul in sus. De ce de exemplu trebuie sa aflu acum ca biberonul cu care mi-am hranit copilul are in compozitia sa un element extrem de nociv si asta in conditiile in care pe piata nu se gasesc decat biberoane de acel fel.

Despre vaccinuri nici nu vreau sa incep sa scriu, caci este un subiect tare sensibil si complicat pentru mine. Bineinteles ca i-am facut toate vaccinurile “regulamentare” pana sa aflu ca nu sunt toate chiar in regula. Poate ca daca as fi stiut ce stiu acum nu i-as mai fi facut controversatul vaccin ROR la un an sau Varilixul si as fi lasat-o sa faca varsat de vant.

As vrea sa nu mai aflu azi ca ceva folosit de mine pentru BINELE copilului meu acum cativa ani este considerat dintr-o data extrem de RAU. Vreau lucruri certe. Nu vreau sa-mi zica vreun tampit peste cativa ani ca n-a fost bine ca i-am dat fructe in fiecare zi copilului meu. Nu vreau sa aflu ca Paracetamolul, folosit de atat de multe ori atunci cand Maria avea febra, dintr-o data nu mai este in regula si poate produce ceva grav. Oricum, e clar ca scroafa-i moarta-n cotet.

Un articol extrem de interesant si emotionant despre alaptare si relactare (un termen complet nou pentru mine) gasiti pe blogul Roxanei. Este incredibil ce poate sa faca o mama pentru a-si alapta puiul. Cititi-l, ca merita!

Pentru ca eu cred ca Maria a inghitit destule medicamente alopate pana acum m-am hotarat sa incerc si homeopatia, medicina care functioneaza pe principiul “cui pe cui se scoate” sau mai pe inteles, o substanta administrata in doze mici poate vindeca o boala generata de folosirea in exces a aceleiasi substante.

Ce imi place la homeopatie este ca trateaza omul pe de-a-ntregul, caci pe langa afectiunea fizica este luata in considerare si starea de spirit sau personalitatea persoanei respective. Adica, daca pentru aceeasi afectiune exista mai multe remedii, ti se va prescrie acela care se potriveste cel mai bine cu felul tau de a fi si cu starea ta sufleteasca la momentul respectiv. E ceva nou pentru familia noastra, dar vad ca ne adaptam repede.

Acum vreo trei saptamani incepe Maria mea sa faca febra fara sa aiba nici o alta manifestare, decat cativa muci razleti. Mergem la pediatra, unde diagnosticul este inflamarea osului etmoid din spatele nasului. Ni se recomanda azitromicina, insa pentru ca pediatra noastra prescrie foarte greu antibiotice sau mai bine zis doar cand nu se mai poate altfel, ni se spune sa-i mai scadem febra doua-trei zile si de abia dupa aceea sa incepem administrarea antibioticului (daca nu apare nici o ameliorare).

Daca tot am primit un ragaz de cateva zile m-am gandit ca n-ar strica sa incerc sa o tratez cu homeopate. Asa ca am luat legatura cu un medic homeopat care ne-a dat o schema de tratament. Am inceput sa luam Belladonna si Aconitum pentru febra, pentru tuse Crispus Rumex si Favitusin sirop, iar pentru muci Kalium Bichromicum.

Dupa aproximativ o zi jumate de tratament temperatura Mariei atinsese aproape 40 de grade. Degeaba ii dadeam eu bilute dupa schema recomandata, caci nu reuseam sub nici o forma sa-i scad temperatura. In momentul in care copilul a inceput deja sa aiba frisoane si o culoare ciudata am lasat homeopatele la o parte si am apelat din nou la clasicele Nurofen si Panadol. Bineinteles ca de a doua zi i-am inceput si antibioticul si am scapat copilul de probleme.

Chiar ma simteam vinovata. Adica, copilul meu tipa de durere, febra si alte alea si eu o indopam cu bilute. Asa s-a terminat primul nostru contact cu homeopatia. Da ce, credeti ca m-am lasat asa usor?

Doua saptamani mai tarziu imi vine de la gradinita plina de muci verzi si cu tuse. Pentru ca era Pastele si nu ma puteam apuca sa sun la homeopat, i-am administrat eu Favitusin sirop de tuse, Rumex Crispus tot pentru tuse si Kalium Bichromicum pentru muci. Am avut un succes deplin. In doua-trei zile Maria aproape ca nu mai tusea deloc, iar mucii erau pe sfarsite. Dupa Paste doamna doctor a si vazut-o pe Maria, a mai completat si ea tratamentul cu cateva granule, dar pot sa spun ca a fost un succes deplin.

De ce?

Pentru ca unul din efectele secundare al administrarii de antibiotice este acela ca “omoara”, pe langa bacteriile daunatoare, si pe cele “bune”. Cred ca primele bacterii “bune” distruse de antibiotice sunt cele din flora microbiana a tubului digestiv. Ganditi-va ce efect au antibioticele asupra unui copil de cateva luni, a carui flora microbiana este de abia in formare.

Ma uimeste de multe ori usurinta cu care medicii recomanda antibiotice copiilor, dar si mai tare ma uimesc cazurile in care antibioticul este recomandat absolut degeaba. Pana si o necunoscatoare ca mine, care nu am nici o tangenta cu medicina, stie ca daca copilul are o viroza nu-i trebuie antibiotic. Totusi, aud destul de frecvent de copii care primesc antibiotice atunci cand au o simpla raceala.

Antibioticele folosite pentru tratarea răcelii, fac mai mult rău decât bine, pentru ca ele acţionează doar împotriva bacteriilor, iar răcelile se instalează din cauza infecţiei cu un virus. Deci, daca luam antibiotice în cazul infecţiilor virale putem avea parte de complicaţii la nivelul ficatului şi rinichilor sau de efecte adverse cum sunt greaţa, diareea, durerile de stomac, ameţelile.

Ceea ce vreau eu sa scot in evidenta insa, sunt efectele consumului aiurea de antibiotice la copii.  Le scade imunitatea, se pot declansa unele infectii si există riscul proliferării altor microorganisme din tractul digestiv, cum este candida albicans.

O alta problema poate fi si durata tratamentului. Este o mare greseala sa intrerupi tratamentul copilului la primele semne de ameliorare a bolii, pentru ca atunci cand iei antibioticul o perioada de timp mai mica decat cea recomandata de medic, bacteriile nu sunt distruse ci, dimpotrivă, vor reataca şi mai puternic, pentru că dezvoltă rezistenţă la antibiotic. Acelaşi lucru se întâmplă şi dacă depăşeşti dozele sau durata prescrisă de specialist.

Medicii nu ar trebui să prescrie niciodata antibiotice fără analize de specialitate, insa acest fapt este la ordinea zilei. Antibioticele trebuiesc recomandate în funcţie de bacteriile care au cauzat infecţia, tipul bacteriilor determinandu-se in urma unei antibiograme (expunerea bacteriilor la mai multe tipuri de antibiotic, în medii de cultură, în laborator, pentru a descoperi care este cel mai eficient). Cati medici v-au pus sa faceti mai intai o antibiograma si de abia dupa aceea v-au prescris antibioticul potrivit? Cred ca procentajul este extrem de mic.

Pe mine chiar ma uimeste usurinta cu care pun mana pe pix si scriu repede o reteta. In ultimul timp chiar am tot auzit avertizari pe la programele de stiri cum ca la noi in tara este un consum exagerat de antibiotice, ba chiar a fost la un moment dat un inceput promitator cand nu se mai puteau lua medicamente decat pe reteta, insa n-a fost decat un balon de sapun. Azi, in orice farmacie ai intra, obtii aceste substante extrem de usor si fara sa te intrebe nimeni nimic.

Ceea ce am vrut eu sa evidentiez prin aceasta postare este ca antibioticele sunt extrem de nocive si nu ar trebui prescrise copiilor decat in cazuri justificate. Nu este deloc un lucru bun atunci cand un antibiotic este prescris nejustificat de catre un medic, insa este mult mai rau sa-i administram copilului nostru asemenea substante dupa indicatiile vecinei, mamei, soacrei sau mai stiu eu cui.

Ganditi-va de zece ori inainte de a-i da un tratament bazat pe antibiotice copilului dumneavoastra. Daca aveti un medic pediatru de incredere, care prescrie asemenea substante extrem de greu si dupa ce analizeaza foarte bine situatia, mergeti pe mana lui. Daca insa observati ca medicul nici nu se uita bine la copil, dar pune mana pe pix si scrie reteta, mai ganditi-va! Cereti si o a doua parere.

Diverse forme, prezentari variate, insa aceeasi idee principala. Un jurnal in care sa notezi evenimentele principale si lucrurile marunte de zi cu zi intamplate in primul an din viata bebelusului. Eu chiar nu intelegeam de ce trebuia sa scriu ceea ce facea Maria intr-o zi normala. Cum putea sa fie interesant ca se trezea, manca si iesea la plimbare? Da’ uite ca timpul imi demonstreaza contrariul.

Vreau sa va spun ca tocmai ce am terminat de frunzarit albumul Mariei. Chiar ma uitam cu sotul meu si ne bucuram ca avem niste insemnari atat de pretioase. Va sfatuiesc pe toate viitoarele mamici sa tineti un astfel de album pentru ca tare mult o sa va bucurati cand o sa-l deschideti peste ani. Maria mea are 3 ani si deja citesc cu nostalgie ce facea la trei luni sau la cinci. Primele cuvinte nici nu le mai tineam minte, asa ca albumul ne-a facut sa radem copios. Daca nu le-as fi scris la momentul respectiv acum nu mi-as mai fi adus aminte cum ii striga Maria pe bunici.

Sunt amintiri atat de pretioase, pe care nu cred ca le-as mai fi avut acum daca nu tineam un album al bebelusului. Chiar mi s-a intamplat de cateva ori sa caut in album ca sa vad cate kilograme avea Maria la nu stiu cate luni sau la ce varsta a spus prima oara cuvantul magic “mama”. Sunt atat de multe povesti interesante intre acele pagini, incat imi pare rau ca nu am tinut un album si dupa ce a implinit un anisor. Bine ca avem blog.

Va place cum suna? Cred ca asta am auzi de la bebelusii nostri, daca ar putea vorbi. Insa, pentru ca ei nu ne pot spune ce-si doresc trebuie sa hotaram noi in locul lor si nu de putine ori alegem prost. Mai bine sa spun ce am de spus. Sustin din tot sufletul alaptarea pana la varsta de doi ani si apreciez munca Mamei lui Darie in sensul asta. Nu este deloc usor sa constientizezi generatia actuala de mamici din epoca vitezei ca alaptatul este un miracol. De aceea, imi place ce citesc aici si ii doresc mult succes acestei mamici curajoase si cu initiativa. Rox, florile sunt pentru tine.

Cred ca vom vedea slingul din ce in ce mai des purtat de mamicile din Romania. Mie mi se pare ca este un obiect de un succes nebun in randul parintilor de pe la noi. Dupa ce am vazut cat de incantate erau prietenele mele de sling am vrut sa vad si eu de unde vine minunea. Am aflat mai multe despre sling, wrap, mei-tai si podaegi intrand pe acest site.

Daca exista un lucru, care te ajuta sa-ti tii puiul aproape de tine si in acelasi timp sa nu-i simti greutatea, atunci eu sunt o mare sustinatoare a folosirii lui. Slingul reuseste sa creeze o apropiere intre mama si puiul sau, dar o apropiere comoda. Copilul poate sa doarma sau sa admire peisajul dintr-o pozitie buna, iar mama nu se inconvoaie sub greutatea piticului.

Trebuie sa recunosc ca ma oftic de multe ori cand descopar lucruri folositoare unei mame, insa le descopar mult prea tarziu. Mie si Mariei ni s-ar fi potrivit la fix un sling tocmai pentru ca pana la un an nu a vrut sa coboare din bratele mele. Acum, dupa un minut deja se plictiseste si nu mai vrea sa stea in brate si oricum cred ca nu se mai incadreaza la dimensiuni si numar de ani. Adica nici nu stiu cum as putea sa introduc in sling un copil de aproape 3 ani, 1 metru lungime si 16 kilograme. Cred ca ar fi tare interesant sa o duc la gradinita in sling, nu?

O felicit pe Diana, creatoarea acestor slinguri minunate (si alte obiecte cu denumiri noi pentru mine) si ii doresc mult succes si putere de munca in continuare pentru ca sunt convinsa ca de comenzi nu va duce lipsa.

Eu fac parte din categoria parintilor panicati. Daca Mariei ii este rau mi se face rau si mie instantaneu si de multe ori mi-e mila de sotul meu ca trebuie sa ne faca fata la amandoua. Tot spun ca va trece timpul si ma voi schimba, insa la prima raceala clachez din nou. Cred ca as fi in stare sa-mi vaccinez copilul impotriva tuturor bolilor daca ar fi posibil. Pentru ca asa ceva nu se poate vreau totusi sa va spun cate ceva despre ultimul vaccin, pe care ni l-a recomandat pediatra.

Se numeste Prevenar si este un vaccin pneumococic. El protejeaza copilul de meningita, bacteriemie (prezenta bacteriilor in sange) si pneumonie bacteriemica. Mai ofera protectie si impotriva otitei. Maria a facut o doza la 18 luni si a doua o va face la 24 de luni. Ne-a costat in jur de 290 ron si l-am cumparat de la medicul de familie. Poate in farmacii este mai ieftin. Cand a fost epidemie de viroze in iarna asta am auzit multi medici cum il recomandau. Poate ca spitalele n-ar mai fi fost asa pline daca mai multi copii ar fi fost vaccinati. Se pare ca de la anul va fi inclus in programul national de vaccinare si astfel va fi gratuit.

Cand copchilu’ nostru incepe sa manance de pe jos sau sa linga parchetul, ne putem astepta sa apara si viermisorii intestinali. Am mai auzit de doctori care te fac sa te simti prost cand te duci sa-ti trateze copilul, ca si cum i-am spune noi odraslei sa curete parchetul cu limba din dotare. Probabil nu au copii sau au uitat cum sta treaba cu copiii mici.

Oxiuroza este una dintre cele mai frecvente infectii parazitare la om, iar copiii au cel mai mare risc de a se infecta. Oxiurii sunt niste viermisori de 5-10 mm lungime, albi, care traiesc in intestinul gros unde se si reproduc. Femela gravida migreaza din colon spre anusul copilului, unde elimina toate ouale (aprox.10 000) si apoi moare. Cateva oua vor pluti prin aer, insa marea majoritate raman pe pielea din jurul anusului unde vor ajunge la maturitate in cateva ore. Viermisorii adulti si ouale depuse pe piele produc copilului o mancarime intensa si un mare disconfort.

Oxiuroza apare cel mai des in colectivitati tocmai pentru ca este foarte contagioasa. Ouale de oxiuri raman pe piele cateva ore, iar pe haine si jucarii chiar si doua saptamani. Copiii iau usor infectia unii de la altii cand se joaca, cand baga jucariile sau mainile in gura sau daca nu se spala pe maini inainte de masa.

Cum ne dam seama daca copilul nostru are oxiuri? Unii copii pot sa nu prezinte nici un simptom, insa in general apare o mancarime in jurul anusului, in special in timpul noptii. Asta ar fi primul semn. Dupa aceea trebuie sa fim atenti la scaunul copilului si sa facem un examen coproparazitologic la un laboarator. Daca copilul are oxiuri sunt sanse foarte mari ca toti membrii familiei sa aiba. Asa ca este bine ca toata familia sa faca tratament in acelasi timp, chiar daca nu au semne de infectie.