In Familie – Un blog cu si despre familie

Cozonac usor de facut

De fiecare data cand framantam gogosile pufoase imi mirosea asa de cunoscut aluatul … Parca facea mama cozonac … Si daca miroase a cozonac oare n-o iesi cozonac din aluatul asta atat de aromat, m-am intrebat intr-o zi. Imediat am framantat un aluat de gogosi, l-am umplut cu crema si repede cu el in tavi. Nu pot sa va descriu in cuvinte cat de bun a iesit.

Deci, pentru aluat folosim reteta de la gogosi pufoase, adica: 700 g faina, 40 g drojdie proaspata, 4 galbenusuri, 300 ml lapte, 120 g unt, coaja rasa de la o lamaie, 1 fiola  esenta de vanilie, 20 g zahar, 1 praf de sare.

Drojdia se freaca cu zaharul pana se lichefiaza, dupa care se adauga untul topit, galbenusurile, laptele caldut, mirodeniile, praful de sare si faina. Se amesteca bine si aluatul obtinut il lasam sa se odihneasca 10-20 de minute.

Intre timp preparam crema pentru care avem nevoie de: cele 4 albusuri ramase de la aluat, 2-3 linguri de cacao, 4 linguri de zahar si 1 fiola esenta de rom.

Albusurile se bat spuma, adaugam si zaharul si batem in continuare pana ce devine bezea si la final adaugam lingurile de cacao. In crema aceasta eu am pus si o mana de migdale taiate. Daca vreti sa scapati mai usor luati un borcan de crema de ciocolata si gata crema.

Se imparte aluatul in 4 bile din care se vor obtine 4 foi de aluat. Fiecare bila de aluat se intinde cam de 3-4 mm grosime si se unge cu crema. Eu am pus peste crema stafide, dar se poate pune si rahat taiat fasiute sau in loc de migdale se poate pune nuca macinata.

Dupa ce am umplut si am rulat doua bucati de aluat le luam frumos si le impletim ca sa obtinem forma de cozonac.

Punem cozonacul in tava unsa cu ulei si il mai lasam inca 20-25 de minute la crescut. Inainte de a baga cozonacul in cuptor il ungem cu galbenus de ou amestecat cu putin lapte.

Cozonacul se coace la foc moderat aproximativ 30-40 de minute si este gata cand trece testul scobitorii.

Este delicios, pufos si aromat. La noi a avut un succes nebun.

Mancare de linte

Nici nu mai stiu de cand tot vroiam sa cumpar linte ca sa fac si eu pentru prima data mancare de linte. La magazin am descoperit ca lintea era de doua feluri, una rosie si alta de o culoare maro-verzuie. Ma hotarasc pana la urma (cred ca pe considerente de frumusete) si o cumpar pe cea rosie.

Pentru ca nu am gatit niciodata linte am pus tot continutul pachetului in cratita, adica doar vreo 500 g. Mai intai am spalat-o bine sub cateva jeturi de apa. Am pus si vreo doi morcovi, o bucata de telina, putina sare si apa cat sa acopere tot continutul vasului.

Bineinteles ca lintea a fiert mult mai repede decat morcovii si telina si de aceea a trebuit sa o las pe foc pana s-au patruns si legumele, insa lintea s-a cam facut praf. Ei, pentru prima incercare mi-am zis ca nu e chiar asa de rau, dar ce te faci cu cantitatea? S-a umflat lintea de m-am trezit cu o cratita plina ochi de puteam sa dau si la vecini. Lasa ca e sanatoasa!

Am luat blenderul de mana si imediat am facut-o pasta (ca oricum era ea praf) si am adaugat si cativa catei de usturoi maruntiti.

Separat am calit vreo doua cepe potrivite in putin ulei, iar cand ceapa a devenit sticloasa am pus un pahar de suc de rosii.

Am amestecat lintea cu ceapa calita si mancarica mea a fost gata.

Desi aspectul este inedit pentru mine pot sa spun ca a fost delicioasa. De-abia astept sa repet reteta, numai ca acum mi-am luat din celalalt fel de linte. Vreau sa vad ce gust are si cea maro-verzuie.

Cosulete cu mere

Racoroase, delicioase, perfecte.

Din cateva mere, un pachet de aluat foietaj si cateva linguri de zahar iese un desert delicios. La noi in familie cosuletele cu mere sunt foarte apreciate.

Deci, luam 4-5 mere potrivite si le curatam de coaja, le taiem cubulete si le punem intr-un vas la calit impreuna cu cateva linguri de zahar dupa gustul fiecaruia. Cand merele s-au inmuiat putin si a inceput sa iasa sucul din ele oprim focul si adaugam scortisoara. Lasam merele sa se raceasca si intre timp ne ocupam de aluat.

Aluatul de foietaj trebuie lasat sa se decongeleze si dupa ce acest lucru s-a intamplat nu ne mai ramane decat sa ne apucam de modelarea cosuletelor.

Cu un pahar taiem cerculete de aluat, pe care le vom pune intr-o tava pentru briose.

Eu am pus si hartii speciale pentru briose, dar pentru ca erau mai mici decat cosuletele din aluat nici ca se puteau vedea. Umplem fiecare cosulet cu cubulete de mere si bagam tava in cuptorul bine incins la un foc mediu pentru aproximativ 15-20 de minute. Este bine sa verificam tava din cand in cand ca sa nu avem o surpriza arsa in cuptor.

La final nu mai trebuie decat sa le lasam sa se racesca, caci clienti isi vor gasi numaidecat.

Cum sa-ti exprimi supararea in cateva randuri

Scrisoarea de nemultumire era lipita pe parbrizul unei masini uitata timp de mai multe zile in fata a doua garaje. Proprietarii garajelor blocati total. Unul din ei n-a mai rabdat si i-a scris boului incaltat cateva randuri, nu destul de acide as zice eu.

Cazinoul din Constanta

De ceva timp Cazinoul din Constanta si-a deschis portile pentru cei care vor sa-l viziteze inainte de marea renovare. Pe un frig cumplit asa ca de februarie am intrat si noi sa facem cateva poze la dezastru. Mare pacat ca simbolul orasului Constanta a fost lasat sa ajunga intr-un asa grad de degradare. Construirea sa a fost finalizata in 1910, iar 102 ani mai tarziu arata cam asa:

Cred ca un ochi mult mai antrenat ca al meu poate sa vada frumosul ascuns sub toata aceasta stare de degradare. Candelabrele sunt impresionante atat prin marime cat si prin design si mi-ar fi placut sa le vad si in functiune.

Mariei i-a placut vizita acolo si chiar aseara ma intreba cand mai mergem, desi eu cred ca i-a placut mai mult ca a purtat casca de protectie.

Parca au trecut hunii prin salile cazinoului.

Noi am mers intr-o zi de duminica in care erau destul de multi vizitatori (intrarea libera contribuia din plin la acest fapt) si a fost cam greu sa fac niste fotografii fara prea multi intrusi circuland prin fata mea.

Holul de la etaj.

Astea erau niste usi.

Un detaliu.

Nu mi-a venit sa cred ca vitraliile din holul de la etaj au ramas intregi. Superbe.

Aici erau doua tablouri in care se putea vedea stralucirea de altadata a Cazinoului din Constanta.

Sper sa il putem vizita cat de curand intr-o forma de sarbatoare (desi la cum se misca treburile pe la noi cam greu de crezut ca va fi prea curand).